Parcurgem drumul spre Salonic, unde spectacolul Teatrului Nottara a fost invitat la tradiţionalul "Festival de primăvară", într-un autobuz unde umorul "Puricilor" sfidează şi cerul cenuşiu, neprietenos, dar şi oboseala unei trupe care abia cu 24 de ore în urmă venise după un istovitor turneu în vestul ţării, cu Made in Romania. Organizatorii festivalului ne aşteptau cu o emoţie în bună parte justificată de cartea de vizită a trupei şi de excelenta impresie lăsată aici, la Salonic, de spectacolele româneşti cu Turandot (în regia Cătălinei Buzoianu), Phaedra (în regia lui Silviu Purcărete) şi Lola Blau (recitalul Maiei Morgenstern).
Pe scena Teatrului Amalia, cu circa 250 de locuri, cu ani în urmă sală de cinematograf, alături de spectacolul gîndit de regizorul Dan Puric, scenografii Irina Solomon şi Dragoş Buhagiar şi coregrafa Malou Iosif, au putut fi urmărite şi apreciate în acest festival cîteva reprezentaţii interesante ale unor trupe din Rusia, Germania, Marea Britanie, Franţa, Slovenia, Italia ş.a. Surprinde prezenţa majoritară a replicilor la teatrul tradiţionalist, chiar dacă ele nu se identifică neapărat cu texte precum Cameristele de Jean Genet sau În aşteptarea lui Godot de Samuel Beckett. Se întîlnesc aici elemente de pantomimă, limbaj gestual, spectacol cu clovni, ingenioase efecte de sunet şi lumină, inovaţii tehnice etc. În acest context, Costumele au surprins prin povestea lor cu totul lipsită de cuvinte, dar extraordinar de grăitoare prin materialitatea frapantă, viu colorată şi bine ritmată a semnificantului, iar, pe de altă parte, prin generoasele şi incitantele sale semnificaţii, pline de poezie şi tandreţe ori de un năucitor umor, încheiate cu acel emoţionant ceremonial-omagiu la adresa teatrului, pe cît de vechi, pe atît de capabil de înnoire.
Spectacolele au fost precedate de ore fierbinţi de repetiţii, impuse şi de absenţa regizorului ori de adîncimea mult mai mică a scenei faţă de cea de la sediu. Aici "îngerii", "drăcuşorii", "cîntăreţii de operă", protagoniştii "paradei modei", "clovnii", "rockerii", "locuitorii Siberiei" şi "aurolacii" au uitat pentru o clipă de tentaţiile superbului oraş-port la Marea Egee, cu colinele sale abrupte şi cu impresionante vestigii romane, ori cu acel chei populat de pitoreşti bistrouri şi magazine ultraelegante, spre a-şi netezi drumul spre un nou succes internaţional. Sunt conectaţi la acest efort toţi actorii, doamna Malou Iosif, tehnicianul de sunet şi lumini Gabi Petrescu, regizorul tehnic Dragoş Moloiu, coordonatoarea de turneu Roxana Buşu, ba şi omniprezenta cabinieră Livioara Adăscăliţei. Remarc grija deosebită şi exigenţa în şlefuirea unor detalii din partea unor consacraţi ai trupei ca Mihai Răzuş, Carmen Ungureanu, Richard Bovnoczki, Adrian Horobeţ, Ileana Olteanu, Dragoş Huluba, Dana Cavaleru şi Silviu Biriş, dar şi implicarea cu totul responsabilă în acest efort a celorlalţi interpreţi, ca Oxana Moravec, Violeta Totir, Andrei Vasluianu, Adriana Butoi, Lucian Maxim (percuţie), Ioana Visalon, Cristina Ionda, Lăcrămioara Szlanco, Ion Parea. În final, uluială pentru noi toţi: grecii explodează, pur şi simplu, purtînd interpreţii în triumf. Sunt aplaudaţi pe rînd, frenetic, mai întîi soliştii, grupurile, apoi întreaga trupă, ba chiar şi costumele, devenite deja personaje. După spectacol, prelungit aproape un sfert de ceas cu aceste aplauze şi felicitări, domnii Apostolos Patelakis, profesor la şcoala de limbi balcanice, şi Silviu Ionescu, consulul general al României la Salonic, ca şi doamna Polixenia Xantopoulos, om de afaceri, ne împărtăşeau emoţia prilejuită de acest final incendiar, datorat în egală măsură trupei lui Dan Puric şi numerosului public din sală. Se rostesc şi gînduri de reîntîlnire cu această trupă, în luna mai, la sărbătorirea prieteniei tradiţionale româno-elene.
O tînără din primul rînd (declarată prin vot deschis de "Purici" drept "Miss Public") a exclamat: "O asemenea explozie de entuziasm nu se vede aici decît la meciurile echipei de baschet". Noaptea, tîrziu, pe străzile Salonicului, ca şi în vecinătatea hotelului "Metropolitan", unde locuiam, am văzut cu ochii noştri cum arată o asemenea explozie, un delir de nedescris, deşi era vorba (doar) de o victorie pe terenul de volei...