Cu ocrotirea animalelor s-a mai făcut ceva zarvă la noi, mai ales că după ce hingherii au dat semne de oboseală sau plictis a apărut pe străzi în chip misterios un fel de otravă capabilă să distrugă şi cîinii de casă, ba chiar şi pe copiii de-o şchioapă. În schimb, necazurile artiştilor şi ale teatrelor ameninţate astăzi cu falimentul sunt învăluite de o vinovată şi periculoasă tăcere. Iată de ce m-a surprins imperativul din titlu, în egală măsură comic şi trist, care apare pe firma hotelului Hărmălaia, din spectacolul Teatrului Anton Pann din Rîmnicu Vîlcea, cu piesa Detectiv pe portativ, de Geo Iancu Călinescu, autor născut chiar pe meleagurile vîlcene.
Este un spectacol ce se adresează tinerilor spectatori, o "demitizare" a poveştilor populate de animale, în care vulpea, iepuraşul şi alte lighioane se identifică pe dată cu fauna escrocilor şi a borfaşilor din zilele noastre. Totul se petrece într-un hotel, unde au loc întîlnirile mafiotice şi hazoase, totodată, la care mai participă un fals magician, poliţia ş.a.m.d. Povestea este punctată de numeroase interstiţii muzicale şi coregrafice, de la tangoul argentinian la cazacioc, apoi la un focos dans popular de pe meleagurile mioritice. Tînărul regizor Alexandru Boureanu a distribuit în acest spectacol cinci absolvenţi ai facultăţii craiovene de teatru, de la clasa prof. Ilie Gheorghe, unde chiar el este asistent, care fac risipă de energie, cîntă şi dansează, solicită nu de puţine ori replica tinerilor spectatori, se lasă cuprinşi de voioşia textului şi, nu o dată, reuşesc să o transmită sălii, chiar dacă publicul, ca şi actorii (neocrotiţi), trebuie să înfrunte temperatura cu totul neprietenoasă din sălile Casei de cultură a sindicatelor, unde-şi desfăşoară activitatea teatrul vîlcean. Decorurile şi costumele lui Mihai Szabo susţin prin umor burlesc şi ironie intenţiile regiei, fără a ştirbi pofta de joc şi joacă a personajelor interpretate de Adela Minae (Bitty), Ramona Drăgulescu (Samantha), Laurenţiu Stratan (Wolfy), Sorin Ionescu (Berry) şi Raluca Păun (Coţofana). Aflăm din caietul-program că piesa s-a mai jucat în premieră absolută la Teatrul Luceafărul din Iaşi, dar şi la Bîrlad, Chişinău, Petroşani şi Tulcea sau la Televiziunea naţională din Republica Moldova. Aici, la Rîmnicu Vîlcea, în cea de-a treia premieră a stagiunii, ea a fost întîmpinată cu bucurie şi nerăbdare de un public numeros, tînăr şi foarte tînăr, dar neînchipuit de receptiv. Cei mai fericiţi s-au dovedit micii spectatori proveniţi de la Casele de copii din municipiu şi judeţ, care au beneficiat de intrare liberă, ca invitaţi ai teatrului. O iniţiativă minunată!
Există în acest spectacol şi momente mai puţin vesele, ce ţin de lipsa de claritate a unor detalii de mizanscenă, de ambiguitatea intrărilor şi ieşirilor din decor, de stridenţele de microfon la pasajele cîntate ori de unele stîngăcii coregrafice. Credem că rulajul spectacolului şi, în primul rînd, scurtarea lui, prin eliminarea pasajelor de text redundante şi a secvenţelor trenante, vor putea să-i asigure succesul pe care-l merită şi dăruirea exemplară a interpreţilor, dar şi entuziasmul manifestat de foarte tinerii spectatori.