Totalitarism descompus - Ioana Crăciunescu în Sufleurul fricii

Luni seară, la barul său, Opium, de pe str. Horei, actriţa Ioana Crăciunescu, proaspăt întoarsă de la Festivalul de la Avignon, unde a jucat non-stop mai multe săptămîni un rol din Cehov (Arkadina), a oferit cîtorva cunoscuţi şi prieteni un spectacol-lectură cu piesa, mai bine zis monologul, lui Matei Vişniec, Sufleurul fricii.

Textul mai fusese prezentat, într-o primă audiţie, acum aproape douăzeci de ani, la Cenaclul din Tei, frecventat pe atunci mai ales de optzecişti. Dar cenaclul a fost închis la scurtă vreme după spectacol, de bună seamă şi din cauza acestui text.

Matei Vişniec face, în Sufleurul fricii, o radiogradie a lumii al cărei motor este frica, indusă prin toate mijloacele, şi dirijată, fireşte, de la centru. Frica este propagată pînă în cel mai îndepărtat şi marginal teritoriu al fostului ţesut social. Acest nou liant social e prezentat cu acuitate aproape dureroasă de dramaturgul-poet, al cărui glas l-am auzit, într-un telefon, de la Paris, mai clar decît dacă ar fi fost alături.

Trebuie să adaug imediat că şi prestaţia Ioanei Crăciunescu a fost una excepţională, actriţa, pe care aţi văzut-o cîndva la Nottara, precum şi în mai multe filme, cîştigînd între timp maturitatea artistică, prin seriile de spectacole pe care le susţine la Paris, Avignon, ori în alte oraşe ale Franţei, ţară unde a ales să trăiască, încă din 1991. Aşa cum observa actriţa Ioana Petrescu, prezentă la spectacolul de luni seară, Ioana Crăciunescu şi-a interpretat rolul ca un actor francez, asimilînd un alt fel de joc, mai mobil.

Spectacolul este regizat de Gérard Audax, care conduce o companie independentă de teatru, Clin d'Oeil, la Orléans, înfiinţată acum 12 ani, şi care a vorbit elogios despre Matei Vişniec şi despre piesa sa din seara aceea, părînd a înţelege mobilurile ei, şi poate, cine ştie, şi realităţile care i-au dat naştere. Cei doi au repetat pînă acum în diverse locuri, fiind invitaţi, de pildă, de Mircea Dinescu la fundaţia sa de la Cetate, dar şi la Sibiu.

De notat că spectacolul, prezentat luni în franţuzeşte, va fi jucat şi în original, la Teatrul Nottara, şi, anul viitor, la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu.

Vom reveni asupra acestei creaţii de actualitate nu numai artistică în România, ci şi pentru că are la bază un material cu care lucrează, îndeobşte, CNSAS-ul, sau, mă rog, SRI-ul, deţinător încă al arhivelor.