ianuarie 2002
Piesa Spirit de Margaret Edson a avut, de la premieră ei, în 1995, un traiect constant ascendent, primind şi mult rîvnitul Premiu Pulitzer pentru dramaturgie, în 1999.

Preluînd acest text, regizoarea Catalina Buzoianu concepe un spectacol în care accentul cade pe ideea confruntării, din multiple perspective. Corp şi spirit, rigurozitate ştiinţifică şi proces creator, viaţă şi moarte, toate subscrise unei graniţe labile, pe care protagonista însăşi o eludează. Experienţa ei este cu atît mai incitantă cu cît porneşte de la implicaţii estetice, sonetele sacre ale lui John Donne, avînd în prim plan tema morţii. Pentru Vivian Bearing apropierea de moarte nu are nimic melodramatic, ci reprezintă proiecţia unei femei extrem de lucide pe fundalul unei ultime confruntări.

Viziunea regizorală accentuează această sugestie a trecerii de la un plan la altul, susţinută şi de concepţia scenografică. Alternanţa între scenele specifice spitalului - laborator de cercetare, cu mulţimea de teste extrem de neplăcute, uneori umilitoare, şi dezvăluirea de sine în prezenţa bolii, generează o dialectică principială subtil întreţinută de interpretarea Valeriei Seciu. Modul în care se manifestă reprezentanţii celor două principii de credinţă (pozitivist şi metafizic), în cadrele ce le sunt proprii, este similară. Un fost student al profesoarei de literatură engleză Vivian Bearing, actualmente rezident în clinica de oncologie, dezvaluie faptul că, la cursul ei, te simţeai ca într-o cazarmă.

Pe un ecran semi-transparent, chipul lui John Donne este înlocuit rapid de proliferarea celulelor canceroase, într-un schimb incitant de roluri şi imagini. De la poetica morţii se trece la moartea trăită direct, pentru că cine o poate înţelege mai bine decît cineva pentru care moartea reprezintă o artă? Memoria afectivă dezinhibată recreează sub ochii ei etapele unui parcurs existenţial (copil, studentă) ce-i motivează alegerea finala. Opţiunea ei pentru poezia secolului al XVII-lea, în speţă pentru John Donne, este o mărturisire de credinţă pentru spiritul metafizic, pentru indestructibilitatea lui, de la care pare că va abjura în momentele cele mai dificile din evoluţia bolii, cînd durerile devin insuportabile.

Imaginea finală condensează întreaga miză a spectacolului. Într-o ultima experienţă, spiritul îşi confirmă persistenţa, ajutat de poetica complicată a "sonetelor sacre" şi modelat de exerciţiul simplităţii durerii.


Spirit

Regia: Cătălina Buzoianu
Distribuţia: Valeria Seciu (Vivian Bearing), Gheorghe Visu (Harvey Kelekian, D-l Bearing), Ovidiu Niculescu (Jason Posner), Mihaela Rădescu (Susie Monahan), Monica Mihăescu (E.M.Ashford), Ilinca Bantaş (Vivian la 5 ani), Mihaela Măcelaru (Vivian studenta), Liliana Pană, Radu Zetu, Bogdan Talaşman, Marius Călugariţa (tehnicieni, rezidenţi, studenţi)
De: Margaret Edson Regia: Cătălina Buzoianu Cu: Valeria Seciu, Gheorghe Visu

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus