După mulţi ani în care Teatrul de Operă şi Operetă din Craiova s-a aflat într-un con de umbră (deşi turneele efectuate în Europa s-au bucurat de un real succes), noul director Florin Zamfir demonstrează că doreşte să revigoreze activitatea ansamblului, astfel încît publicul să fie din nou atras în sala de spectacol.
Edificatoare în acest sens a fost premiera operei Tosca de Puccini, care a marcat cîteva repere de cert interes atît pentru melomani, cît şi pentru specialişti, pornind de la faptul că apreciatul tenor Stelian Negoescu a apărut în dublă ipostază, de interpret al rolului Mario Cavaradossi şi de regizor, debutînd în această din urmă calitate printr-o montare clasică, în decoruri sugestive şi costume adecvate epocii (colaborînd cu tînărul scenograf Răsvan Drăgănescu); deosebit de atractivă a fost şi prezenţa unor oaspeţi de marcă de la teatrele cu tradiţie din ţară - rolul titular a fost interpretat de către îndrăgita soprană ieşeană Mioara Cortez (al cărei glas amplu, generos, dublat de un temperament ardent şi o experienţă scenică îndelungată, au asigurat conturarea unui personaj puternic şi credibil); şi tot de la Opera din Iaşi a fost invitat dirijorul (şi directorul) Corneliu Calistru, un adevărat maestru al baghetei care a reuşit, în primul rînd, să obţină o sonoritate orchestrală frumoasă şi omogenă (ceea ce reprezintă o adevărată performanţă), dar şi o coordonare riguroasă cu ansamblul vocal, depăşind cu inteligenţă şi profesionalism dificultăţile generate de indisponibilitatea vocală a baritonului Marius Chioreanu, solist al Operei din Cluj, care, în dimineaţa acelei zile, a răguşit în aşa măsură încît a făcut eforturi disperate să se facă auzit, cît de cît, pentru ca spectacolul să se poată desfăşura.
Un alt solist de la Cluj - basul Mircea Sîmpetrean - a rezolvat bine rolul episodic al Sacristanului, rolurile secundare fiind susţinute de către Sorin Drăniceanu (un bas al cărui glas a fost aplaudat, pentru scurtă vreme, şi la Opera Naţională, dar... a revenit în oraşul său natal), Sandu Filip, Ioan Cherata, Gabriel Marciu, Mihaela Leonte.
Purtînd, de fapt, răspunderea întregului spectacol, Stelian Negoescu (şi el redevenit solist "acasă", la teatrul craiovean, după angajamentul de la ONB) a demonstrat că poate conta pe rezistenţa şi strălucirea glasului său viguros şi calitativ, bisînd chiar aria din ultimul act, spre încîntarea publicului care, de altfel, a aplaudat şi ovaţionat fiecare secvenţă de anvergură vocală şi interpretativă, astfel încît premiera a fost un succes şi în acelaşi timp un pariu cîştigat de tenorul-regizor debutant, dar şi de conducerea teatrului, care a făcut astfel un pas important în revigorarea activităţii într-o stagiune care, în preajma aniversării celor trei decenii de existenţă a instituţiei, pregăteşte noi surprize care, cu siguranţă, se vor dovedi deosebit de plăcute, pentru că entuziasmul şi managementul îndrăzneţ, împrospătarea ansamblului şi invitarea unor artişti de cotă internaţională sunt elemente care ne dau certitudinea că, foarte curînd, Teatrul de Operă şi Operetă din Craiova va reintra în circuitul instituţiilor noastre lirice importante.