Un film fără nuanţe - Behind enemy lines

Americani viteji şi fără prihană se confruntă cu sîrbii criminali în recentul film semnat de John Moore, care încearcă să ne spună o poveste de război din timpul conflictului sîrbo-bosniac de la începutul deceniului trecut. Dincolo de confruntarea militară, scenariştii David Veloz şi Zak Penn, pentru a îmbogăţi substanţa narativă, de altfel destul de sărăcuţă, au imaginat şi un conflict între amiralul Reigart (de altfel, excelent jucat de veteranul Gene Hackman) şi locotenentul Burnett (Owen Wilson), navigatorul pierdut în spatele liniilor inamice. Ultimul, văduvit de dinamismul misiunilor de luptă, îl acuză pe amiral de ipocrizie determinată de subordonarea faţă de jocurile politice aflate dincolo de misiunile de rutină. Şi, totuşi, într-un final tensionat, amiralul chiar îşi riscă poziţia pentru a participa, cam pompos şi cu mare risipă de fumigene, la salvarea preopinentului său.

Dar acţiunea principală a filmului este dedicată aventurii trăite de locotenentul nostru în spatele liniilor inamice datorită faptului că avionul său este distrus de o rachetă. Filmînd obiective secrete, gropi comune ce ar fi incriminat una din părţile aflate în conflict, militarul american este urmărit cu efective impresionante, cu tancuri, lanţuri de trăgători, de un lunetist fanatic, dar, ca prin miracol, scapă nevătămat pînă la recuperarea sa de către misiunea condusă de amiralul considerat anterior "anacronic". Dacă Gene Hackman îşi îndeplineşte cu brio datoria sa de amiral, mai puţin convingător mi se pare a fi Owen Wilson în rolul locotenentului Burnett, deşi performanţele sale sunt uluitoare în competiţia cu cruzii combatanţi sîrbi.

Dacă filmul avansează cu ostentaţie disproporţia între singurătatea soldatului aflat în spatele liniilor inamice şi forţele militare ce-l hăituiesc amintind aici de fabuloase poveşti cu Rambo / Stallone, într-un alt registru este materializat efortul armatei americane de a risca viaţa a zeci sau chiar sute de militari pentru a recupera unul singur (de altfel, nici miza politică nu este suficient limpezită, aceasta rămînînd în coadă de peşte).

Ambiţionînd un nou gen de film de război, autorul John Moore a ales studiourile din Bratislava pentru a recrea portavionul USS Carl Vinson, locul de aterizare şi decolare a avioanelor pilotate de subordonaţii amiralului Reigart. Mai mult, zăpada din film a fost importată în Slovacia cu camioanele de la Londra. Dacă credibilitatea secvenţelor dedicate confruntărilor militare rezistă la contactul cu cei mai năzuroşi spectatori, rămîne de pus sub semnul îndoielii conflictul între mentalităţile militarilor, care nu cunosc graniţele între convenţii şi rutină, şi etica normală în timpul unui război cu conotaţii politice cu efecte şi în zilele noastre.