Festivalul internaţional de film studenţesc CineMaIubit a ajuns la cea de-a şasea ediţie. El se va desfăşura în perioada 10-12 decembrie la Cinema Studio. Înaintea acestui eveniment, am rugat-o pe dna Elisabeta Bostan, decanul Facultăţii de Regie de Film, să ne ofere în avanpremieră cîteva informaţii pentru cititorii noştri.
Elisabeta Bostan: Festivalul internaţional de film studenţesc CineMaIubit se desfăşoară la încheierea unui an în care şcoala cinematografică românească a obţinut cîteva succese semnificative: Premiul pentru cea mai bună şcoală de film la München (al doilea an consecutiv), Premiul pentru cel mai bun program de şcoală la Karlovy Vary (al doilea an consecutiv), Marele Premiu la Festivalul internaţional de film de la Palm Springs - Invitaţie la masă, de Gabriel Sîrbu (cu dreptul înscrierii la secţiunea Oscar), Premiul pentru cel mai bun program de şcoală la Brno şi Premiul II pentru Invitaţie la masă, Premiul pentru regie la Festivalul internaţional de film de la Madrid pentru Cădere liberă, regia: Dorel Stana, şi selecţia filmului Bucureşti-Wien, 8.15, regia: Cătălin Mitulescu, în etapa finală la Cinéfondation, Cannes. Aceste succese ne îndreptăţesc să credem că şi la această ediţie vom descoperi împreună cu publicul filme care anul viitor ne vor aduce noi motive de satisfacţie.
Călin Stăculescu: Ce noutăţi aduce această a şasea ediţie a festivalului CineMaIubit?
E.B.: Vom prezenta în acest an o retrospectivă a şcolii de film documentar, gen care în prezent şi-a pierdut şi studioul specializat şi, din păcate, şi interesul distribuitorilor pe marile ecrane. Filmele documentare studenţeşti realizate în perioada 1990-1999 se constituie într-o extrem de convingătoare oglindă a societăţii româneşti şi reprezintă dovada palpabilă a viabilităţii unui gen pe nedrept alungat şi din programele canalelor de televiziune. De altfel, documentarul este un gen care se va regăsi şi în cariera viitoare de cineaşti a studenţilor de azi. Această secţiune va fi dublată şi de un simpozion la care sunt invitate, alături de autorii filmelor, personalităţi ale vieţii cinematografice româneşti, regizori, critici de film.
C.S.: Ce alte secţiuni are în acest an Festivalul CineMaIubit?
E.B.: Va fi vernisată expoziţia de fotografii realizate de studenţi, o oglindă a preocupărilor viitorilor cineaşti, a modurilor de a descoperi lumea dintr-un punct de vedere proaspăt, original şi deloc lipsit de forţă de convingere. De altfel, prima zi de festival va fi dublată şi de o surpriză, pe care o vor aprecia spectatorii pe 10 decembrie. De asemenea, se vor desfăşura în sistem competitiv secţiunile de film pe 35 de mm ficţiune, film documentar înregistrat pe casete video Beta şi secţiunea de film pe 16 mm ficţiune. Metrajul filmelor prezentate acoperă, cred, cel puţin cîteva filme de lungmetraj ficţiune din producţia profesionistă. Şi, pe cît de puţin ne remarcăm în acest domeniu - filme româneşti în premieră pe ecrane -, este paradoxală bogăţia de talente, idei, realizări care există în şcoala noastră. Avem profesori care ştiu să stăpînească clasele, ştiu ce să ceară studenţilor, iar aceştia fac filme a căror calitate este recunoscută din plin, mai ales peste hotare. Din păcate, munca noastră de aici nu rimează cu revirimentul îndelung aşteptat al cinematografiei româneşti.
C.S.: Vă ajută CNC-ul, în această privinţă, în facilitarea debuturilor tinerilor?
E.B.: Şi da, şi nu. Sperăm că actualul an IV va beneficia de o formă de integrare mai rapidă în producţie; dar aceasta este o chestiune de viitor, ce se va realiza treptat. Nădăjduiesc într-o colaborare bună cu actuala conducere, care manifestă semne de deschidere (prezentarea filmului lui Cătălin Mitulescu la Cannes). Selecţia din Festivalul CineMaIubit are consecinţe pe două mari coordonate: pe de o parte, studenţii noştri se confruntă cu realizările colegilor din străinătate (în acest an din Elveţia, Germania, Polonia şi Marea Britanie). Apoi, această deschidere şi premiile care se dau promovează operele studenţeşti la festivaluri internaţionale de şcoală, sistem în care suntem integraţi şi recunoscuţi.
C.S.: O problemă mai delicată este cea a sponsorilor. Cum şi cine vă ajută?
E.B.: În fiecare an se duce o adevărată bătălie pentru existenţa acestui festival. Dar ne ajută şi ne înţeleg o mulţime de oameni, care fac o treabă minunată şi demnă de respect. Printre aceştia i-aş aminti pe cei de la firma Kodak, pe cei de la HBO, Institutul Goethe, Ambasada Poloniei, Fundaţia Pro Helvetia şi mulţi alţii. Sprijinul lor ar putea să fie un exemplu şi pentru alte instituţii şi persoane ce doresc să sprijine şcoala naţională de film. Nu avem un festival bogat, dar farmecul său constă în tinereţea creatorilor de film, care au la dispoziţie o platformă de lansare, o ocazie deloc minoră de competiţie artistică cu multiple consecinţe formative.
C.S.: Ce ar mai deosebi ediţia a şasea de precedentele?
E.B.: Dorim ca anul viitor să itinerăm acest festival în cîteva mari centre universitare - Cluj, Timişoara, Iaşi, Craiova - pentru a-l face cunoscut unui public studenţesc ce ar avea de cîştigat din vizionarea programelor noastre. Cum televiziunile - şi cele de stat, şi cele particulare - sunt foarte reticente cu producţia studenţească de film (deşi aceasta a pătruns pînă la Cannes), sperăm să cîştigăm un segment de public realmente interesat în filmele viitorilor cineaşti.