Un domn care cunoaşte foarte bine România şi o ţară de 100 de ori mai mică decît România. Mai simplu: Serge Basso şi Marele Ducat al Luxemburgului au hotărît să profite de faptul că 2007 este anul capitalelor culturale europene Sibiu şi Luxemburg (capitala Marelui Ducat) şi să organizeze un festival numit La Belle Roumanie într-un fost abator din orăşelul Esch-sur-Alzette, la graniţa cu Franţa. Fostul abator a devenit o Kulturfabrik.
Alexandru Matei: Domnule Basso, cum de s-a mutat arta în abator?
Serge Basso: Este vorba despre un spaţiu de 3500 de metri pătraţi care cuprinde două săli de spectacol, o galerie de artă, un cinematograf, două săli de repetiţii pentru actori, un loc de întîlniri literare, un loc de reinserţie socială pentru copiii autişti. Avem cam 200 de spectacole pe an la Kulturfabrik.
A.M.: Iar festivalul La Belle Roumanie în ce constă?
S.B.: Este o manifestare proiectată pentru un an de zile, între decembrie 2006 şi decembrie 2007. Avem de toate. În primul rînd, teatru. Piesa Lumouxe de Mani Muller în regia lui Carole Lorang numără actori luxemburghezi, francezi, belgieni şi români şi beneficiază de scenografia Iulianei Vişan. Premiera de la 16 martie a coincis cu vizita preşedintelui Băsescu în Luxemburg, protocolul avînd loc în decorul spectacolului Lumouxe. Îl aşteptăm apoi pe Radu Afrim pentru punerea în scenă a unei piese de Matei Vişniec. Ambele spectacole se desfăşoară sub patronajul Ambasadei României în Luxemburg şi deci al actualului ambasador, cu care mă întîlnesc frecvent, profesorul Vlad Alexandrescu. Apoi: muzică de jazz, cea care a deschis de fapt festivalul, la 3 februarie 2007: Sascha Ley şi formaţia, împreună cu grupul Iordache de free-fusion jazz. În vară, în urma discuţiilor purtate cu doamna Speranţa Rădulescu, etnomuzicolog cunoscut în România, vor veni în Luxemburg fanfare şi tarafuri de muzică tradiţională românească. În privinţa filmului, vom avea proiecţii aduse de la festivalul de film de scurtmetraj Astra de la Sibiu, alături de filme produse de luxemburghezi, francezi, belgieni despre România, dar vor veni la Kultufabrik mari regizori români: Lucian Pintilie, Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu. Avem de asemenea programate expoziţii de fotografie. Yvon Lambert, un mare fotograf luxemburghez, va expune Retours de Roumanie (fotografiile au fost deja publicate într-un volum prefaţat de Mirel Bran), fiind urmat de doi fotografi români: Radu Stănese şi Gicu Şerban. În privinţa literaturii, ne orientăm înspre autori deja cunoscuţi şi apreciaţi în străinătate, ca şi înspre unii dintre cei tineri în curs de consacrare. Au fost deja Mircea Cărtărescu şi Ştefan Agopian într-o întîlnire moderată de Ion Bogdan Lefter, Ana Blandiana şi Emil Brumaru. Vor veni apoi scriitori români din Germania: Herta Müller, Eginald Schlattner, Werner Söllner, Ernest Wichner, apoi autori de "literatură alternativă": Gabriela Adameşteanu, Dan Lungu şi Simona Popescu, noul val reprezentat de Răzvan Rădulescu, Florin Lăzărescu şi Ioana Bradea şi contraliteratura ieşenilor Dan Petrescu şi Luca Piţu. În ceea ce priveşte artele vizuale, Dumitru Gorzo va fi prezent, în toamnă, cu o expoziţie venită de la Sibiu. Pînă atunci, va avea loc un forum de artă contemporană cu participarea Casinoului de artă contemporană din Luxemburg şi a Muzeului Bruckenthal din Sibiu. Participanţii vor fi 12 tineri artişti din România, Luxemburg şi din regiune (adică Franţa-Belgia-Germania, din împrejurimile Ducatului), selecţionaţi de un juriu internaţional pentru a lucra pe tema Catching Passages. În fine, să nu uităm şi muzica contemporană reprezentată de două formaţii: Lucilin din Luxemburg şi Hyperion din Bucureşti.
A.M.: Domnule Basso, cum se face de aţi ales România pentru acest festival?
S.B.: Voiam India, dar era prea departe (rîsete). Am văzut că Sibiul este capitala europeană a culturii şi m-am gîndit că nu mă interesează strict oraşul Sibiu, ci cultura română. Cum vin în România din 2003 pentru a descoperi artişti, nu mi-a fost greu să-mi fac drum din nou. Îmi plac foarte mult România şi Bucureştiul, pe care l-am descoperit abia la a doua vizită, după un prim contact dezagreabil într-o săptămînă de martie ploioasă...
A.M.: Cum a decurs selecţia şi cine v-a ajutat?
S.B.: Oameni şi instituţii. M-a ajutat Ion Bogdan Lefter vorbindu-mi despre literatură şi nu numai, Dan Alexe, oameni de la Muzeul Ţăranului Român, iar ICR a finanţat o parte din manifestări: o parte din film şi deplasările literare.
A.M.: Un bilanţ provizoriu aţi putea face acum?
S.B.: Mi-e greu pentru că eu particip indirect la acest festival - îl organizez, nu îl supraveghez -, dar pot să vă spun că România are deja o reputaţie în Occident: a fost 1989, a venit integrarea şi apoi există o comunitate românească importantă în zonă. Reacţiile presei au fost şi ele variate şi consistente.
A.M.: Veţi continua proiectele culturale demarate acum, după încheierea festivalului?
S.B.: Nu ştiu ce se va întîmpla atunci. Poate că pe unele, da, dar nu voi putea dedica şi anul 2008 României. Sînt discuţii deja cu Turcia, intenţia mea este să fac cunoscute la Kulturfabrik cît mai multe culturi...
A.M.: O ultimă întrebare, domnule Basso: ce înseamnă Luxemburgul în Europa şi cum este perceput el de către cei care-l locuiesc?
S.B.: Eu sînt francez, dar vă pot spune că Luxemburg este un mare laborator european. Aici muncesc şi trăiesc portughezi şi chinezi foarte mulţi, traficul frontalier este de asemenea foarte mare, viaţa artistică e foarte bogată şi, apoi, avem trei limbi oficiale: franceza, germana şi luxemburgheza. Dacă Europa viitorului e multiculturală, Luxemburgul face deja parte din ea.