Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Concert Jethro Tull 2007

Ian, e-am aşteptat 30 de ani! - Jethro Tull, 2007


, un interviu cu

Suplimentul de cultură, septembrie 2007
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Fără garduri, fără buluceală, fără maldăre de sticle aruncate la intrare, fără sute de jandarmi şi fără bilete. Concertul Jethro Tull de la Sibiu a demonstrat că în România trupele mari pot concerta şi fără măsuri de siguranţă exagerate. 12.000 de spectatori de toate vîrstele şi naţiile s-au adunat la concertul gratuit din Piaţa Mare, de pe 31 august 2007, infirmîndu-i lui Ian Anderson presupunerea că, din cauza gratuităţii, publicul nu va fi format din fani.

Generaţii mixate

Cu mai bine de o oră înainte de începerea concertului Jethro Tull, Piaţa Mare e plină de oameni de toate vîrstele şi toate genurile. Sînt şi rockeri "clasici", cu tricouri negre, şi punkişti cu creste şi meşe colorate, dar şi sexagenari plimbîndu-se de mînă.

În afară de afişele alb-negru, cu Anderson cîntînd la flaut într-un picior, nimic nu pare să anunţe faptul că aici vor cînta Jethro Tull. Lipsesc gardurile care de obicei împrejmuiesc piaţa, lipsesc oamenii de ordine care să te caute prin geantă şi să te pună să arunci sticla cu suc la intrare. De jur împrejur, terasele sînt deschise, ca în orice seară.

Puţin după ora 20, printr-un colţ al pieţei intră o maşină luxoasă, cu însemnele Capitalei Culturale Europene. Pătrunde pînă spre scena în faţa căreia deja sute de oameni şi-au ocupat locuri. Din maşina parcată într-o parte, coboară nimeni altul decît Ian Anderson. E îmbrăcat în bermude kaki şi maiou negru, pe umăr are o sacoşă cu "Sibiu 2007", iar în urma sa trage un geamantan pe rotile. Însoţit de un bodyguard, se strecoară pe lîngă scenă şi intră în cabină, fără să fie recunoscut decît de doi-trei spectatori care zîmbesc încîntaţi.

Dans cu excavatorul

Cîteva minute mai tîrziu, atenţia tuturor se îndreaptă într-un colţ al pieţei. Un excavator începe un dans bizar. Îşi întinde gheara spre cer, arcuind-o ca şi cum ar fi braţul unei balerine. I se alătură un bărbat, cu cămaşă albă. Dansează ca un cuplu, maşină şi om. Un cerc larg de spectatori se adună de jur împrejur. Transport Excepţional, spectacol al companiei "Beau Geste", din Festivalul Internaţional de Dans Contemporan, se desfăşoară pe acorduri de operă. Un bonus neaşteptat pentru cei adunaţi la Jethro Tull.

Living in the Past

Ian şi ai săi au început show-ul la zece minute după ora 21. Emoţiile curg în valuri. Anderson cîntă la muzicuţă în deschidere. "A, încă mai sînteţi aici?", glumeşte cu publicul, "Atunci să vă cînt ceva nou. Este din... 1976!". Pe Living in the Past, publicul îi e deja la picioare. Celebrul său dans într-un picior smulge ţipete. Flautul sună minunat.

După trei-patru cîntece, cerul se rupe. Se porneşte o răpăială puternică. Din miile de spectatori, cei din margine se adăpostesc pe sub streşini. Se deschid umbrele, concertul merge mai departe ca şi cînd nimic nu s-a întîmplat.

Spre deosebire de ceea ce credea Anderson, în piaţă sînt fani adevăraţi, care cîntă şi dansează chiar şi sub ploaie. Pentru că ştiu şi versurile, sînt răsplătiţi: ploaia se opreşte după vreo trei melodii. Bucuria e fără margini.

Totul e Jethro-Tull-izat!


Flautul fermecat al lui Anderson e uneori înlocuit de o chitară de mici dimensiuni, alteori de muzicuţă. Cînd suflă în flaut, Anderson icneşte, oftează, se strîmbă la public ca un mic demon, care simte că a cucerit cetatea. Aqualung din '71, într-o nouă versiune, cu flaut şi un nou aranjament, devine de nerecunoscut. Şi Mozart se lasă transformat de Jethro Tull, iar Bernstein e mixat cu Jimi Hendrix şi chiar şi cu o bucată din genericul de la Dallas. "Totul e Jethro-Tull-izat!", strigă un tip, încîntat la culme. Fiecare cotitură muzicală e primită cu hohote de rîs şi aplauze cu mîinile ridicate deasupra capetelor.

Vino şi aici!

Bis-ul este cerut aproape cu furie, iar Anderson, pitit după scenă, se întoarce în forţă. Apoi, Jethro Tull pleacă în spatele scenei, la cabine.

Zeci de fani îi aşteaptă, fîlfîind afişe pe deasupra capetelor, pentru autografe. Anderson apare ultimul. "Ian, te-am aşteptat 30 de ani! Vino şi aici!", strigă o femeie. Ian şi ai lui împart autografe, schimbă o vorbă cu fiecare. Autocarul "Sibiu 2007" îi aşteaptă în faţa scenei. Aventura sibiană se încheie. În urmă, Piaţa Mare rămîne curată, nu-s nici munţi de sticle sau pahare de plastic, nici valuri de bere lipite de pavaj, nici garduri de strîns.




Anderson: Eu nu ascult rock!

Sclipitor. Aşa s-a arătat Ian Anderson jurnaliştilor adunaţi ciorchine la conferinţa de presă acordată de liderul trupei Jethro Tull, în dimineaţa concertului din 31 august 2007. Cinci minute, şedinţă foto, cu toţi membrii trupei. Anderson ştie cum să dezgheţe apele. Glumeşte cu fotografii adunaţi în semicerc. "O să vă fac faimoşi! Aveţi 30 de secunde de glorie!", le spune, pe rînd, celor care îl fotografiază, rotindu-se spre fiecare, astfel încît toţi să prindă o imagine bună. "Domnişoara! Şi acum cel cu camera aia mare. Ce e? Canon... A, uite şi una mai puţin scumpă..." Muzicienii se retrag, doar Anderson va susţine conferinţa.

Arătaţi tînăr pentru rock and roll!
Ian Anderson: Ei, încerci să mă faci să mă simt prost. Tu arăţi oribil! (rîde, în timp ce reporterul pare stînjenit). Glumesc!

Ce pregătiţi pentru acest an?
I.A.: Zilele trecute s-a lansat concertul de la Montreaux, pregătim şi un documentar, va fi gata pînă la Crăciun. Următorul album va fi gata în martie sau aprilie 2008 şi-l vom lansa, probabil în iunie. O piesă o vom cînta diseară, pe scenă, ca să vedem cum prinde la public.

Cum s-a schimbat stilul Jethro Tull în ultima vreme? Aţi cîntat mereu cu fel şi fel de noi influenţe...
I.A.: Schimbări sînt mereu în stil. Influenţe, da, un pic de jazz, un pic de folk din diferite părţi ale lumii. Dar nu din rock. Eu nu ascult rock. Cînd eram adolescent, ascultam muzică acustică, blues, jazz, muzică bisericească. Nu sînt interesat, ca ascultător, de rock şi pop. Cînd am timp să ascult muzică, vreau să ascult lucruri diferite, care mă vor influenţa un pic în muzica mea.

Ce aşteptaţi de la concertul de la Sibiu?
I.A.: Nu cred că trebuie să aştept nimic. Ce aştepţi cînd faci sex? Nu ştii niciodată cum va fi... Publicul este aşa cum este, nu poţi să ştii, îmi place să fiu surprins, să văd cum se desfăşoară totul în timp real. Dacă mergi să vezi un film, nu vrei să ştii cum se termină. Cred că cei mai mulţi oameni care vor veni diseară nu vor fi fani Jethro Tull, fiindcă e un concert gratuit. Oamenii vin pentru că este... joi seara... nu ştiu de ce... Vor fi oameni care vor şti cîteva dintre piesele noastre. Vor fi foarte puţini care vor şti multe cîntece. Dar cei mai mulţi vor şti unul sau două sau nici un cîntec. Cred că majoritatea nu ştiu ce vor primi, vor fi surprinşi. Şi noi la fel.

Ce părere aveţi despre faptul că Sibiul este Capitală Culturală Europeană?
I.A.: E o treabă urîtă, dar cineva trebuie s-o facă! (rîsete prelungi) Dacă nu eraţi voi, era altă ţară, alt oraş ar fi trebuit să aibă de-a face cu cheltuielile şi tot tămbălăul... E ca şi cu Jocurile Olimpice - par o idee bună, dar e cheltuială mare şi, la final...

Cum s-au schimbat fanii trupei de-a lungul anilor?
I.A.: Publicul a devenit important cînd am observat că sînt mai mult de zece spectatori. A fost un moment mare. Era în 1968, martie. Puteai să vezi că oamenii încep să vorbească despre Jethro Tull, o trupă nouă. Atunci am devenit conştienţi că lumea vine să te vadă pe tine, nu vine să vorbească, erau chiar atenţi. Anii nu ne-au schimbat semnificativ publicul. Jethro Tull nu este o trupă rock ca Iron Maiden sau ca alte trupe care au aproape numai public masculin, cu tricouri negre. Jethro Tull a avut mereu un public mai variat, genurile sînt amestecate, fete şi băieţi. Prima oară cînd am cîntat în America, mi s-a părut că avem în public numai copii, de 15-16 ani. Sînt oameni diferiţi, de diferite profesii, religii. Asta îmi place. Deci nu arată nici acum prea diferit faţă de cum era în 1969... Săptămîna trecută, în Israel, cei mai mulţi spectatori erau de 20-30 de ani. E neobişnuit. Erau cîţiva adolescenţi, nu prea multă lume de 50-60 de ani... De obicei, nu vedem mulţi spectatori de 30 de ani. Sînt cei care, probabil, au început să asculte muzică crescînd cu Duran Duran, astfel că au creierele distruse pe vecie! Publicul nostru cred că e un tablou al ţării respective.

Care sînt momentele dumneavoastră de inspiraţie? Cum vă vine inspiraţia?
I.A.: Nu, nu aştept inspiraţia. Dacă aştepţi, s-ar putea să aştepţi prea mult. Sînt două feluri de a crea. Uneori, chiar cînd nu vrei - poţi fi în mijlocul unei conferinţe de presă sau cînd faci dragoste cu nevasta ta, sau cu nevasta vecinului - îţi poate veni o idee. Asta e foarte neplăcut. Inspiraţia poate veni într-un moment nepotrivit. E mult mai bine dacă vine cînd poţi fi receptiv. Dar inspiraţia nu e aşa... Cînd trece micul fluture colorat, trebuie să fii gata să îl iei. Să nu îl strîngi, trebuie să îl apuci uşor, cu delicateţe, să vezi ce poţi face cu el. Să nu îl distrugi, dar nici să nu îl laşi să treacă. Alt tip de creativitate este să te trezeşti, să bei o cană de cafea, să te uiţi la ştiri 10 minute, să mergi în locul tău, studio sau ce-o fi, şi să începi să lucrezi. Chiar să lucrezi! Şi dacă ai şi inspiraţie, e un bonus. Asta fac şi pictorii, şi scriitorii.

La finalul conferinţei, Anderson a fost rugat de reporterii TV să cînte ceva la flaut, ca să poată da imagini la ştiri înainte de concert.
I.A.: Aş fi vrut să mă rugaţi înainte să pun flautul la loc (îl avusese scos pentru mica şedinţă foto de la început). E curat, strălucitor, fără salivă şi nu pot să cînt acum... Cum să vă explic? Uite, imaginaţi-vă că sînt un actor porno. Diseară veţi vedea întregul film, toată acţiunea. Dar dacă mă rugaţi "aş putea să arunc o privire acum?", ce să fac, aş strica momentul... (rîde) Oricum, aş fi cel mai prost actor porno din lume...

Influenţa muzicii româneşti - indirectă

Se pot regăsi şi influenţe ale muzicii româneşti în muzica Jethro Tull?
I.A.: Muzica populară din România şi Bulgaria a influenţat muzica din Irlanda în anii '70-'80. Influenţele din această parte a lumii au ajuns în muzica lor, şi astfel m-au influenţat şi pe mine, care ascultam acea muzică. Indirect, cu un pas într-o parte. Mulţi oameni fac acum ce nu au făcut cu 20 de ani în urmă. Acum oamenii sînt mult mai conştienţi că există diferite tipuri de muzică în lume. Multe trupe mari ascultă muzică din toată lumea, aşa cum facem şi noi. Aş fi fericit să primesc un CD cu muzică românească diferită, să îl ascult acasă.

Notă: Concertul Jethro Tull de pe 31 august 2007 a fost organizat în cadrul programului "Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007", în parteneriat cu Asociaţia Sibiu CCE 2007, Primăria Municipiului Sibiu şi Casa de Cultură a Municipiului Sibiu.



 Toate articolele despre Concert Jethro Tull 2007


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Veronica D. Niculescu
 Alte articole de Ian Anderson


Alte articole

 Eu sînt tipul unplugged într-o trupă rock - Jethro Tull 2007, Veronica D. Niculescu
 Jethro Tull, în concert la Sibiu 2007, Comunicat de presă


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer