Jane Fonda (cea care l-a pupat pe obrăjori pe al nostru Cristi Mungiu cînd a primit Palme d'Or) este o bunică, Georgia pe nume, cu o siluetă "aerobică" şi o familie disfuncţională formată din două femei: Lilly (fiica ei, jucată de Felicity Huffman) şi Rachel (nepoata, interpretată de Lindsay Lohan). Filmul se numeşte, în original, Georgia Rule, ceea ce s-ar traduce prin Regulile Georgiei; în româneşte a căpătat un titlu mai din topor (Bunica-i şefa!), care are totuşi meritul că te lămureşte din prima cine-i Georgia şi care-i treaba cu ea.
Regizorul Garry Marshall (Pretty Woman) nu a făcut numai filme de soi la viaţa lui: unele sînt nişte peltele de neînghiţit... Cu Georgia Rule reuşeşte, cum-necum, să ofere - în primul rînd - trei roluri de diamant unor actriţe din generaţii diferite, ce par să se fi distrat de minune făcînd acest film.
Georgia, aşadar, este o femeie dintr-o bucată, al cărei cuvînt e Lege în familia ei. Problema e că familia a zburătăcit cît colo, din Idaho în California, cu penele jumulite de la atîta scărmănat, iar Georgia a rămas singură cu "regulile" ei, într-un orăşel la fel de încuiat şi de plicticos precum numele-i: Hull. Venirea celor două "fiice risipitoare" - nu amîndouă deodată, ci pe rînd - va da peste cap traiul tihnit şi atmosfera de biserică din casa Georgiei, aducînd cu ea conflicte nerezolvate şi un posibil caz de pedofilie care aşază povestea într-o zonă cît se poate de adultă.
Pentru că nu doar Georgia nu s-a înţeles niciodată cu Lilly (care îi reproşează răceala şi lipsa instinctului matern), dar nici Lilly nu se înţelege cu rebela Rachel (care este un inventar ambulant de libertinisme şi manipulări fără scrupule). Ajunsă în casa Georgiei (unde "nimeni nu ia numele Domnului în deşert"!), Rachel se va prinde iute care-i mişcarea şi, după un prim moment de răzvrătire, va încerca să şi-o facă aliată pe şefa-bunică jucînd-o pe oiţa ascultătoare. Doar că "jocurile" ei sînt mai periculoase decît se poate crede...
Cum spuneam, toate cele trei actriţe sînt formidabile în rolurile lor, servite de un scenariu (semnat Mark Andrus, care a lucrat şi la As Good As It Gets) care dă fiecăreia ce i se potriveşte iar publicului, un amestec bine dozat de panaş, umor şi dramă. Revelaţia este, însă, Lohan, care se dovedeşte o actriţă excelentă; replica ei către toantele din Hull care îi fac şicane ar putea fi preluată de orice fată cu "personalitate" în situaţii similare: "Dacă nu mă lăsaţi în pace, vă fut prietenii de nu-i mai vedeţi!"