Dacă evenimentul cultural al săptămânii este în România premiera filmului lui Cristian Mungiu, în Polonia el este tot o premieră cinematografică. Multaşteptatul Katyn, realizat de Andrzej Wajda, a avut premiera oficială pe data de 17 septembrie 2007, în prezenţa preşedintelui ţării, a primului-ministru şi a urmaşilor ofiţerilor polonezi ucişi în pădurea Katyn de sovietici.
Filmul va intra pe marile ecrane din Polonia pe 21 septembrie 2007, dar este anunţat cum se cuvine de toată presa. Cel mai important cotidian polonez, Gazeta Wyborcza, consacră în ediţia sa tipărită de marţi o pagină întreagă numai cronicii filmului, iar într-o altă pagină publică un articol în care intervievează câţiva urmaşi ai unor ofiţeri ucişi la Katyn. Potrivit jurnaliştilor polonezi, proiecţia de gală a provocat o tăcere mormântală în sala Teatrului Mare din Varşovia. Veteranul Andrzej Wajda, care are azi 81 de ani şi al cărui tata a fost ucis la Katyn, a făcut un film "cu gust de cenuşă" după cum spune criticul de la Gazeta Wyborcza,, un film grav şi epifanic. Katyn este primul lungmetraj de ficţiune realizat în Polonia pe acest subiect nu doar tragic, dar şi controversat, având în vedere faptul că Rusia n-a recunoscut oficial nici până azi atrocităţile comise de serviciile sale secrete în 1940. Primii care au anunţat ce s-a întâmplat în pădurea de lângă Smolensk au fost naziştii, care au descoperit mormintele comune în 1943. Filmul lui Andrzej Wajda îşi propune probabil şi să forţeze o recunoaştere oficială şi o asumare de către Rusia a responsabilităţii, dar rămâne de văzut dacă acest lucru chiar se va întâmpla. După cum spun supravieţuitorii intervievaţi de cotidianul varşovian, poate cel mai dramatic aspect legat de Katyn a fost faptul că mulţi ani rudele ofiţerilor n-au avut nici o veste despre ai lor, n-au ştiut dacă sunt morţi sau în prizonierat în Siberia.
Filmul Katyn este important nu doar pentru evenimentul istoric de care se ocupă, dar şi pentru echipa sa. Scenariul e scris de Andrzej Wajda împreună cu Andrzej Mularczyk. Director de imagine e reputatul Pawel Edelman, coloana sonora înglobează şi lucrări de Penderecki, iar distribuţia numără mari actori polonezi. El este una dintre cele aproape 30 de premiere cinematografice câte înregistrează Polonia anual.
Aflată în aceste zile în Polonia prin amabilitatea Institutului Polonez de la Bucureşti, am putut ieri să-l cunosc, împreună cu colegii mei români, pe rectorul celei mai prestigioase şcoli poloneze de film, cea de la Lodz. Jerzy Wozniak ne-a spus că în cele 154 de festivaluri de film studenţesc ce au avut loc anul trecut în lume, studenţii lui au luat 64 de premii. Nu e de mirare, la această şcoală au învăţat toţi marii regizori polonezi - Andrzej Wajda, Roman Polanski, Kawalerowicz sau Kieslowski. Şi Pawel Edelman tot la Lodz a învăţat. Rectorul, care a fost mulţi ani directorul televiziunii naţionale din Polonia, ne-a arătat şi scările celebre ale facultăţii şi ne-a explicat cum, în urmă cu mulţi ani, marii regizori şi operatori de mai târziu beau bere de la bufetul aflat la un metru şi stăteau toată ziua pe scări discutând despre film. Treapta a şaptea e cea mai norocoasă, ni s-a spus. Pe ea stătea de obicei Roman Polanski.
Am fost îndemnaţi de rector să transmitem studenţilor români invitaţia de a veni să studieze la Lodz. Pentru că România e de-acum membru în UE, ei nu trebuie să plătească taxa de şcolarizare. Pot da examen de admitere în limba română, după care trebuie să petreacă un an pregătitor pentru învăţarea limbii poloneze. Şi pe urmă vin cei cinci ani de studiu, pentru care nu trebuie să plătească. La Lodz studiază tineri din toată lumea, până şi din Japonia şi Coreea. "Numai din Rusia nu sunt, dar nu din motive politice", spune rectorul. Adevărul e că ruşii au şcoala lor de film, la fel de bună. La Lodz, în oraş, a filmat şi David Lynch Inland Empire. Nu prea recunoşti oraşul în filmul americanului, dar despre asta poate în altă corespondenţă.