Ceauşeştii puteau ajunge, oricînd doreau, fără să fie văzuţi, de la reşedinţa din Primăverii la Complexul sportiv de pe malul Lacului Floreasca, printr-o galerie subterană. Aici aveau piscină, sală de bowling, unde Lenuţa se distra "doborînd pionii României", teren de tenis acoperit, restaurant, salon de primire, living. Împreună cu apropiaţii lor puneau ţara la cale, pe malul lacului, adesea lîngă grătarele cu fripturi şi mititei, sau, în zilele friguroase, în living, la căldura focului din şemineu. De curînd, în şemineul lui Ceauşescu, din Complexul sportiv, s-a aprins iar focul şi lumina scînteiază în candelabrele din cristal de Bohemia. Se filmează. Regizorul Dan Necşulea, autorul serialului de succes Ochii care nu se văd, şi echipa de filmare a Casei de producţie a Televiziunii, împreună cu o echipă de actori, "capete de afiş" au început, înainte de Crăciun, un film artistic de lungmetraj Tandreţea lăcustelor, pe care speră să-l termine înainte de începutul lunii martie.
Cunoscut ca director al Casei de producţie TVR Cinema, pe care a organizat-o după modele occidentale şi pe care o conduce cu mînă forte, regizorul Dan Necşulea a gîndit îndelung proiectul acestui film, care înseamnă reîntoarcerea sa la filmul artistic de lungmetraj. Împreună cu scenaristul Eugen Pretorian, regizorul Dan Necşulea a optat pentru un film a cărui acţiune se petrece în anii de după 1989 şi care priveşte atît trecutul, cît şi prezentul României. "Privirea spre trecut şi prezent ajunge sus, ameţitor de sus, spre structurile politice ce vin din trecut cu "arme" şi obiceiuri, cu droguri, crimă organizată, cazinouri, spălări de bani, spionaj, trădări. Această istorie a declinului "foştilor", care s-au descurcat pînă acum în toate împrejurările social-politice, se împleteşte cu cea a ascensiunii "lupilor tineri", conduşi de Puiuţ, care vor lua locul celor dintîi, după moartea "Şefului". Scenariul acesta îşi propune o incursiune în interiorul unei lumi subterane abjecte, care există şi se dezvoltă în paralel cu cea normală, de la suprafaţă. Povestea este dură pentru că realitatea reflectată este dură". Cînd a citit scenariul, Victor Rebengiuc, interpretul personajului principal, Jorj, a acceptat imediat rolul pe care l-a găsit "deosebit de ofertant, profund şi bine scris". Jorj, supranumit "Şeful", pentru că de patru decenii tot şef a fost, conduce "oameni de afaceri" care, deşi nostalgici ai comunismului, se dovedesc mobili, pragmatici, lipsiţi de scrupule şi dispuşi să accepte "schimbarea". Ei sunt un tip de mafioţi, apăruţi după 1989, din rîndul unor foşti nomenclaturişti. După cum sugerează şi titlul neobişnuit al filmului, lumea acestor "nesătui" de putere şi bogăţii, după care rămîne doar pustiul, este adusă în faţa spectatorilor.
Tocmai din acest motiv, locaţiile în care se filmează sunt spaţii familiare bogaţilor de ieri şi de azi: Casa Lica (Gheorghiu), Hotelul Lebăda, casa lui Nicu Ceauşescu de lîngă Biserica Albă (azi, sediul UNITER), Palatul Ceauşescu de la Snagov etc.
În livingul cu pereţi de sticlă, prin care se vede peisajul hibernal, rece şi mohorît, pe canapelele de lîngă şemineul în care arde un foc de lemne, mai multe personaje trăiesc clipe dramatice. Se filmează scena în care Jorj primeşte telefon de la răpitorii fiicei sale, Ana (Lamia Beligan). Cu paşi apăsaţi, Victor Rebengiuc se plimbă prin încăpere, vorbind la mobil. O cameră de filmat de înaltă performanţă, un Beta digital-premieră în producţia de film a Televiziunii, îi urmăreşte, îndeaproape, mişcările. Operatorul, Viorel Sergovici, este maestru în crearea unei atmosfere subtil-misterioase. Afară se văd sălciile plîngătoare, cîteva maşini grele - un Mercedes, trei jeepuri, bodyguarzi. În interior, totul sugerează ideea de vînătoare: trofee de cerbi, mistreţi şi căpriori, tablourile din sec. al XVI-lea cu subiecte de vînătoare, puştile de pe bufet, mistreţul uriaş, împăiat, pe jumătate ascuns privirii de bradul de Crăciun. Cel ce vîna fără milă este acum, la rîndul lui, vînat. Răpitorii îi cer 22 de milioane de dolari, în schimbul vieţii fetei sale. Florica, nevasta lui Jorj (Dorina Lazăr), plînge în hohote, ascultînd convorbirea. Mai mulţi prieteni şi subalterni sunt de faţă (Costel Constantin, Emilia Dobrin, Mircea Albulescu, Şerban Ionescu). Mişu (Mitică Popescu) spune: "Banii e ai Partidului". Victor Rebengiuc opreşte brusc filmarea: "Am fost pe dinafară" (se referă la personaj). Grig cu clacheta (secretara de platou, Grigoriţa Rogobete) marchează reluarea. Pe monitor, regizorul Dan Necşulea urmăreşte scena. Actorii fac pauză, mai glumesc, apoi repetă. Regizorul le dă indicaţii. Repetă iar. Regizorul secund, Viorica Petre, verifică, cu textul în faţă, replicile rostite de actori. Dna Tasi (Anastasia Vitanidis) realizatoarea machiajului, riscă, intră în cadru şi-l pudrează puţin pe Victor Rebengiuc. Cineva o zoreşte - în glumă - să iasă mai repede. Roxana Chiriţă, producătorul delegat, este foarte preocupată - profesionistă de la Buftea! Asistenta de regie, Mariana Ioniţă, vorbeşte cu actorii. Pictoriţa de costume, Dana Lăzanu, îmi explică cît de important este să asigure corelarea detaliilor vestimentare cu schimbarea de stare a personajelor, în special a protagonistului. Scenograful Mircea Rîbinschi, cu peste 40 de filme şi 130 de piese de teatru la activ, îmi dă detalii despre decor. "Fără consiliera Gabriela Moruzi, directorii de film Octavian Lungu şi Gabriel Ştefănescu şi şeful de producţie, Stelian Niculescu, oameni cu mare experienţă în producţia de film, tot ce se vede în cadru n-ar fi existat", spune dna Alexandra Orban, producătorul executiv al filmului. Şi adaugă: "Suntem o echipă unită. Ne caracterizează omenia şi bunul-simţ".
Scenele se trag, pe rînd. Echipa, ca o orchestră ce execută o simfonie, sub "bagheta" regizorală a lui Dan Necşulea alcătuieşte, treptat, filmul. "Dacă trebuie, stăm şi pînă dimineaţa, fără să observăm cînd trece timpul", spune dna Orban. "Suntem bucuroşi că s-au dat bani pentru acest film", continuă producătorul executiv. "Este ca un strigăt: "Oameni buni, ce se întîmplă cu noi?" Situaţia actuală a României ne obligă să o reflectăm în plan artistic, să ne facem cunoscută concepţia asupra acestui moment". Pentru o săptămînă, toată această activitate febrilă, nutrită din pasiune, se va opri, cît timp regizorul Dan Necşulea va participa la Festivalul Internaţional al Producţiilor Audio vizuale de la Biaritz, cu ultima sa creaţie, în calitate de producător, serialul tv Martorii, în regia lui Dan Piţa şi Şerban Marinescu, după scenariul lui Bogdan Ficeac.
Cînd am părăsit platoul de filmare, echipa lucra din plin. Replicile răzbăteau dincolo de pereţi. Dramatismul ajunsese la cote înalte. În drumul spre ieşire, însoţită de dna Orban, am vizitat cîteva din spaţiile Complexului sportiv. La despărţire, mi-a spus: "Pe lac am văzut cîţiva pescăruşi şi un stîrc trist". Lacul era mohorît, ca şi ziua. Ne-am despărţit privindu-ne în ochi şi zîmbindu-ne. Am plecat, gîndindu-mă că poate ne vom învinge tristeţea.