În seara aceasta puteţi revedea filmul Iubita locotenentului francez / The French Lieutenant's Woman (SUA, 1981), în regia lui Karel Reisz, cu: Meryl Streep, Jeremy Irons, Hilton McRae.
Pelicula este o ecranizare îndrăzneaţă după romanul omonim scris de John Fowles, tradus şi la noi, şi, am spune noi, reuşită. După cum bine ştiu cei care au citit cartea, textul lui Fowles este un exemplu "clasic" de scriitură postmodernă, el propunînd pînă la urmă două variante de final al poveştii de dragoste, absolut contradictorii şi perfect posibile amîndouă.
Pentru scenarist, cunoscutul dramaturg Harold Pinter, aceasta a fost cea mai mare provocare: cum să transpună cinematografic ceea ce în literatură, iată, se poate foarte bine? Şi a găsit o soluţie foarte ingenioasă: cea a "filmului în film". Se turnează love story-ul din roman, iar cei doi actori principali au în paralel, la rîndul lor, o poveste de dragoste (şi de adulter). În film cei doi rămîn împreună, în "realitate" alchimia nu se produce şi cei doi actori nu-şi leagă destinele şi în continuare.
Pe de altă parte, povestea din roman tratează una dintre temele constante ale lui Fowles: rigiditatea relaţiilor personale dintre insulari, arătînd de această dată sursa ei - epoca victoriană, cu întregul ei cod comportamental extrem de sever, din ale cărei traume britanicii, se pare, nu şi-au revenit nici astăzi. Este, în acest film, un Jeremy Irons mai potolit, mai puţin oripilant decît în ulterioarele Swann, Dead Ringers, M. Butterfly, Lolita sau Damage. De altfel, actorul se afla la început de carieră, fiind primul său rol important, în schimb partenera sa, Meryl Streep, avea deja un Oscar la activ, pentru Kramer vs. Kramer, arătînd încă o dată aici ce actriţă excepţională este.
Regizorul Karel Reisz nu era un începător decît pentru necunoscători, el fiind unul dintre numele cele mai importante ale curentului britanic free cinema din anii '60, dar neproducînd opere foarte importante ale mişcării, spre deosebire de colegii săi Tony Richardson, Lindsay Anderson, John Schlesinger. Din opera sa (regizorul are studii de chimie!) se reţin: Sîmbătă seara, duminică dimineaţa / Saturday Night and Sunday Morning (1960), după romanul lui Alan Silitoe, care-l lansează pe Albert Finney (unul dintre cei mai importanţi actori ai curentului), Se lasă noaptea / Night Must Fall (1964), Morgan (1965), Isadora (1968), biografia Isadorei Duncan, cu Vanessa Redgrave), dar filmul de faţă rămîne probabil cel mai important al lui.