Surf'n Up sau cum să rămâi în picioare

Cu riscul de a părea naivă - şi probabil că şi sunt - recunosc că-mi plac desenele animate. Poate e o încercare tardivă de a-mi recupera o parte din copilăria arestată de sistemul comunist, care ne "oferea" zece minute cu Lolek şi Bolek în fiecare seară. Aveau însă şi ei farmecul lor, nu mai vorbesc de răţoiul Donald, Popeye marinarul, veveriţele Chip şi Dale...

Acum avem canal de desene animate la care poţi să-ţi laşi liniştit copilul să se uite, dacă n-ai timp să-l duci în Ferentari ca să înveţe limbajul străzii - deşi Ferentariul s-a mutat de mult în inima oraşului, e suficient să ieşi din bloc. La fel, dacă e prea liniştit, "fătălău" şi consideri că în jungla în care trăim nu se va descurca: uitându-se la desene animate va învăţa repede lecţia violenţei.

Poate de-asta îmi place mai mult Popeye marinarul decât robotul care i se adresează altuia cu "prostule!", "tâmpitule!". Popeye e la fel de naiv ca şi mine. Crede în dragoste, în prietenie, încredere în semeni, valori morale considerate acum desuete, căci la ce mai foloseşte acum prietenia dacă nu are cont în bancă şi vilă la munte?

Dacă televizorul nu-mi este aliat spre regăsirea personajelor dragi mie, marile ecrane mă răsfaţă însă în ultima vreme, filmele de animaţie făcând săli pline, şi nu toţi îşi caută timpul pierdut, căci mulţi sunt copii sau foarte tineri. Fie numai pentru a te destinde şi tot ar fi bine să vezi un astfel de film, mai toate având replici pline de umor, cu personaje care au caracteristici umane şi pe care le şi poţi identifica uşor în lumea reală. Şi, cel mai important, consider eu, filmele de animaţie au o morală pozitivă, necesară dezvoltării emoţionale a copiilor şi pe care o poţi regăsi şi în basme.

Când era mai mică, îi rezumam fiicei mele un film de animaţie sau un film pentru copii într-o proproziţie: "A fost despre prietenie". Apoi îi explicam. În timp, a rămas ca un fel de glumă a familiei. La sfârşitul filmului o întrebăm: "Despre ce a fost filmul?" Iar ea răspunde, zâmbind şi intrând în joc: "Despre prietenie". Numai că remarca este valabilă şi ca exemplu dau Surf's Up / Cu toţii la surf. Prietenia dintre pinguinul Cody şi Big Z face ca fiecare dintre ei să-şi găsească propriul drum şi să aibă încredere în el însuşi. Prietenia dintre Chicken Joe, cocoşul distrat şi Cody face ca primul să deschidă calea celui de-al doilea, în competiţia de pe mare. Prietenia...

Dar nu numai de asta mi-a plăcut filmul. Ci şi pentru că ne permite să ne identificăm cu câte un personaj din competiţie: poţi fi micul pinguin Cody, dornic să câştigi concursul de surf şi să-ţi împlineşti visul de a-l urma pe Marele Z sau poţi fi marele "Tăntălău", învins pe moment şi fără să poţi găsi resurse pentru a-ţi continua calea. Poţi fi simpaticul Chicken Joe, veşnic cu capul în nori dar cu un noroc fantastic sau poţi fi impresarul Reggie Belafonte, fără scrupule, tipul şefului care-şi arogă succesele subalternilor şi calcă pe cadavre. Poţi fi şi Mikey Abromowitz, subalternul indispensabil şi care le face pe toate, revoltat întârziat, dar totuşi revoltat. Sau, de ce nu? Tank, campionul care joacă murdar şi nu ţine cont de reguli. Egoismul, răutatea, invidia dar şi simpatia, compasiunea, altruismul sunt sentimentele personajelor de mai sus, Cu toţii la surf fiind un film despre... prietenie, da, dar şi despre competiţie şi regulile ei. Un film pe care l-aş recomanda, spre vizionare, învăţătoarelor, împreună cu clasa de elevi.