Din 20 septembrie până în 25 noiembrie 2007, artistul vizual Matei Bejenaru expune la celebra Tate Modern din Londra, în cadrul expoziţiei de grup The Irresistible Force.
Tot la invitaţia Tate Modern, el a prezentat deja un proiect la care au participat peste 200 de români care trăiesc în Marea Britanie şi pe care i-a găsit dând anunţuri în restaurante, publicaţiile româneşti locale sau pe net.
Proiectul Împreună / Together a avut ca scop să reflecte condiţia românilor din Marea Britanie, modul în care ei se integrează în societate şi felul cum sunt percepuţi de ceilalţi
Iulia Blaga: Pe 23 septembrie 2007 a luat sfârşit rezidenţa dumneavoastră la ICR Londra. Aţi început să trageţi concluziile?
Matei Bejenaru: Încă nu am avut timp pentru că am fost foarte ocupat cu cele două proiecte pe care le-am făcut la Tate Modern. Totuşi, pot să spun că a fost o experienţă profesională şi umană foarte bună pentru mine. Nu îmi amintesc ca ceva anume să fi mers rău, chiar dacă unele situaţii neaşteptate mi-au creat probleme.
I.B.: Aţi plecat la Londra cu nişte aşteptări? Ştiaţi de invitaţia de la Tate Modern dinainte de a pleca?
M.B.: Mi-am dorit mult să pot să fac proiectul Împreună / Together, care presupunea o colaborare cu un grup mare de români din Marea Britanie. Aveam şi o temere, că nu voi reuşi să conving un număr considerabil de oameni să participe în proiect. De mai mulţi ani urmăresc proiectele artistice de la Tate Modern.
I.B.: Ce presupune o asemenea rezidenţă? Masă, casă, bani de buzunar şi mână liberă la realizarea oricărui proiect?
M.B.: Pentru rezidenţa Attic Arts de la ICR Londra am trimis proiectul amintit mai sus, şi acesta a fost acceptat. Astfel am putut să stau la Londra mai bine de o lună şi să îl realizez. Am avut un sprijin financiar de la ICR care mi-a permis să trăiesc decent şi să produc proiectul. La rândul lor, cei de la Tate Modern au susţinut şi ei producerea şi prezentarea proiectului.
I.B.: Cum a fost primit de publicul britanic evenimentul de la Tate Modern din 8 şi 9 septembrie? În ce a constat el? Cum au reacţionat cei 250 de români participanţi?
M.B.: Proiectul Împreună / Together a presupus o scurtă coregrafie la care au participat peste 200 de români din Marea Britanie. Mai clar, într-un spaţiu public, esplanada de la Tate Modern, participanţii s-au organizat în spaţiu şi au privit împreună timp de un minut camera de filmat care a documentat acţiunea. Am montat ulterior în slow motion filmul şi l-am prezentat pe 8 şi pe 9 septembrie 2007 la Tate Modern - Level 2 Gallery. Tate Modern are câteva mii de vizitatori pe zi. Este cea mai mare instituţie de artă contemporană din Anglia. La Level 2, spaţiu destinat experimentelor artistice, intră mai puţină lume, dar aceasta este şi mai avizată. Am avut reacţii pozitive din partea unor artişti şi curatori, precum şi din partea unor jurnalişti de televiziune.
I.B.: Cât de dornici au fost românii să participe? V-au cerut bani? Ce au înţeles din ideea proiectului?
M.B.: Spre deosebire de Spania sau Italia, unde majoritatea românilor sunt muncitori calificaţi sau nu, în Marea Britanie avem şi un număr semnificativ de oameni educaţi, profesionişti care lucrează în mediul academic, de cercetare sau de afaceri. Atât cât am putut eu să observ, oamenii încearcă să se integreze într-o societate care este mult diferită de cea românească. Ei au vrut să participe în proiectul iniţiat de mine pentru că au înţeles că printr-o formă artistică contemporană pot da un semnal pozitiv despre comunitatea românească de acolo, care adesea este prezentată negativ în presa populistă din Anglia. Evident că nu s-a pus problema banilor.
I.B.: Proiectul Travelling Guide, pe care l-aţi prezentat din 20 septembrie 2007 la Tate Modern este acelaşi pe care l-aţi expus la Thyssen-Bornemisza Contemporary Art de la Viena, Bienala de la Praga 3 şi Galeria Posibilă, sau l-aţi mai îmbunătăţit?
M.B.: Într-adevăr, am expus din nou proiectul Travelling Guide, într-o formă asemănătoare cu cele din trecut, în cadrul expoziţiei The Irresistible Force care e acum deschisă la Tate Modern - Level 2 Gallery. Pentru mine, acest proiect s-a terminat la 1 ianuarie 2007, când România a intrat în UE. Curatorii britanici au dorit totuşi să prezinte proiectul în cadrul expoziţiei amintite tocmai pentru că el punea în discuţie o temă globală, aceea a migraţiei forţei de muncă.
I.B.: În ultimii ani v-aţi ocupat mai mult de emigranţii români. De ce?
M.B.: Pentru că un sfert din populaţia activă a României munceşte în afara ţării şi pentru că practica mea artistică este foarte strâns legată de problemele sociale şi politice.
I.B.: După gem de căpşuni din Spania, apă pentru locuitorii din Tirana sau instalaţia artizanală de afumat cârnaţi de la Iaşi ce mai urmează?
M.B.: Lucrez la mai multe proiecte. În decembrie 2007, voi participa la expoziţia Social Cooking de la NGBK Berlin, al cărei curator este artistul Dan Mihălţianu.