Festivalul de teatru de la Arad

Cea de-a noua ediţie a Festivalului de teatru clasic de la Arad a scos la iveală nu numai perenitatea larg recunoscută a unor capodopere din această zonă a dramaturgiei, dar şi nevoia stringentă ca aceste texte să fie abordate dintr-o perspectivă modernă, să fie susţinute de o atitudine regizorală pe drept cuvînt creatoare în raport cu litera şi spiritul operei. Faptul a fost demonstrat cu brio în acel spectacol după Romeo şi Julieta, un emoţionant omagiu la adresa artei şi a iubirii, datorat Teatrului "Tamási Áron" din Sfîntu Gheorghe, în regia lui Bocsárdi László, reprezentaţie care a grăbit drumul festivalului către inima publicului, ca şi în spectacolul Naţionalului clujean cu Exact în acelaşi timp, piesa regretatului poet Gellu Naum, pusă în scenă cu profesionalism şi savuroasă fantezie de Mihai Măniuţiu, prilejuindu-i o memorabilă performanţă interpretativă lui Marian Rîlea.

Ambele spectacole dau seama de capacitatea "provinciei" de a oferi evenimente autentice în casa Thaliei. Stagiunea bucureşteană, din care, din cauza dificultăţilor insurmontabile ale montării decorului, nu a putut fi adus la Arad spectacolul excelent cu Oblomov, a fost reprezentată în festival cu Visul unei nopţi de vară, datorat Teatrului Naţional "I.L. Caragiale", în regia lui Felix Alexa şi scenografia Ruxandrei Ioan. Modernitatea gîndirii regizorale, dar şi tinereţea de vîrstă şi spirit a interpreţilor şi-au pus amprenta asupra succesului acestui spectacol ce a încheiat festivalul în aplauzele entuziaste ale publicului.

Un loc de merit în sufletul acestor spectatori l-au ocupat şi reprezentaţia Teatrului de Stat din Arad, cu Mătrăguna, de Niccolo Machiavelli, în regia lui Radu Dinulescu, cu decorul pictorului Onisim Colta şi costumele sugestive ale Oanei Văran Goia, spectacolul Teatrului "Sică Alexandrescu" din Braşov, cu Amadeus, de Peter Shaffer, în regia lui Kincsés Elemer, chiar dacă el a trezit nostalgii legate de memorabila reprezentaţie cu acest text, pus în scenă la Oradea de Alexandru Darie, dar mai ales o lectură scenică remarcabilă prin pitoresc, ritm alert şi cîteva compoziţii actoriceşti seducătoare, semnată de Petru Vutcărău, după Lupii şi oile, de N.A. Ostrovski, text care a mai fost pus în scenă la Arad, în anul 1950, cu o distribuţie care îi cuprindea pe Ştefan Ciubotăraşu, Elena Bodi şi Nicu Antoniu, fratele marelui actor Costache Antoniu.

Dintr-o zonă geografică mai rar prezentă pe scena festivalului de teatru clasic, Moldova, au sosit la Arad şi Teatrul "Bacovia" din Bacău, cu un spectacol după Hedda Gabler, de H. Ibsen, autor cîndva nelipsit din palmaresul scenelor noastre şi al micului ecran, regizat de Bogdan Ulmu, şi o reprezentaţie cu momente de certă inspiraţie regizorală (Ion Sapdaru), "trădată" pe alocuri de un ritm prea lent, după foarte incitantul text cu Inimă de cîine, de M. Bulgakov, care a mai văzut lumina rampei şi în adaptările de pe scenele din Ploieşti şi Oradea.

Dincolo de maratonul teatral propriu-zis, am trăit cîteva clipe emoţionante prin lansarea volumului Istorii şi isterii teatrale, de Elisabeta Pop, în prezenţa autoarei, apreciat critic teatral şi secretar literar, timp de cîteva decenii, la Teatrul de Stat din Oradea. Un colectiv entuziast, în frunte cu domnii Ion Văran şi Ovidiu Cornea, directori executivi, actriţa Carmen Butariu, prezentatoarea fiecărui spectacol, Maria Enescu, director economic, Mariana Radin, secretară, Ion Stan, şef de producţie, şi întreg personalul artistic şi tehnic al teatrului arădean au lucrat din zori şi pînă-n noapte pentru ca acest festival să rămînă în memoria şi inimile publicului, semn că marile oraşe ale ţării pot polariza interes enorm în jurul actului de cultură, pot depăşi în acest scop şi crizele financiare, atunci cînd mai există oameni capabili să pună acest "interes general" înaintea unor avantaje personale. Rămîn deschise nevoia prezenţei regizorului de marcă în viaţa unor colective artistice ameninţate de rutină şi desfăşurarea a două sau chiar trei festivaluri de teatru în acelaşi timp, concurenţă nefastă pentru mediatizarea lor şi a semnificaţiilor pe care acestea le prilejuiesc.