În 1992, pe Fifth Avenue, în Manhattan, am zărit-o pe bunica mea maternă. Mărunţică, cu părul alb, ondulat, era îmbrăcată într-o haină de ploaie, albastru închis. Avea în mîna stîngă o umbrelă, albastră şi ea. Cu dreapta, trăgea un geamantan pe rotile. Nu prea mare - cît să încapă hainele pentru trei sau patru zile. Întîmplarea a făcut ca exact următoarele trei sau patru zile să le petrecem împreună. Eu, fascinat de chipul fin ridat, de moliciunea incredibilă a părului şi de ţinuta perfectă, de felul în care ştia să ţină capul.
Participam la o conferinţă, la Universitatea Rutgers, şi nu m-am putut opri să nu-i povestesc emoţia pe care-o resimţisem pe cînd o priveam trecînd, decupată din aburul altor vremi, pe Fifth Avenue. I-am oferit, la un moment dat, dintr-un pachet cu dulciuri, o bomboană. S-a întîmplat ca bomboana să fie roşie. Mi-a replicat zîmbind: "N-am mai mîncat nimic roşu de treizeci şi opt de ani!". De treizeci şi opt de ani, de cînd se rupsese de partidul comunist.
Am revăzut-o cîţiva ani mai tîrziu, la Cambridge. Am evocat întîlnirea de la Universitatea Rutgers, ne-am amuzat de episodul cu bomboanele roşii. Am invitat-o în România şi mi-a promis că va veni. Ba chiar a spus că va merge cu mine la mormîntul bunicii. N-am insistat suficient: îmi mărturisise că locuieşte cu o nepoată şi paisprezece pisici. Dacă aş reveni acum cu invitaţia, aş părea oportunist: chiar astăzi, cînd scriu aceste rînduri, 11 octombrie 2007, femeia care seamănă leit cu bunica mea a primit Nobelul pentru literatură. Numele ei este Doris Lessing.
Doris Lessing, în româneşte
Editura Polirom va publica trei romane ale scriitoarei britanice Doris Lessing, cîştigătoarea Premiului Nobel pentru literatură de anul acesta, The Golden Notebook, The Cleft şi The Fifth Child. Cărţile lui Lessing "se aflau pe masa" editorului Bogdan-Alexandru Stănescu, încă dinaintea anunţării Nobelului. Drepturile pentru publicarea celor trei volume au fost achiziţionate la Tîrgul de Carte de la Frankfurt. Doar cîteva volume de Doris Lessing au fost publicate în România în traducere, toate înainte de 1989. Cel mai recent, Povestiri africane, editat de Univers, datează din 1989.