Actorul ca marfă - Bela Lugosi: Vampirul decăzut

Pentru Hollywoodul anilor '30-'40 un actor era important în măsura în care putea fi oferit ca marfă, o imagine care se vinde (aduce spectatori). În jurul său se crea o anumită aură. În funcţie de caracterul reperabil al actorului, marile studiouri preparau o poţiune magică pe care o turnau asupra personalităţii sale încît publicul să-l caute cu exaltare. Statutul de icoană (star) ţinea de posibilitatea actorului de a-şi menţine termenul de valabilitate în balsamul-imagine pe care-l primise de la studio. Iar pentru studio, infuzia de cosmetice în imaginea respectivă era interesantă cîtă vreme de pe urma ei încă putea fi obţinut un profit. Erau angajaţi pe o perioadă determinată, cu salariu fix şi erau distribuiţi în cîte roluri puteau duce într-un an, roluri construite pe forma prealabilă a actorului; dacă vraja dispărea, dacă actorul îşi pierdea proprietăţile magnetice, ca orice lucru consumat, era trecut în linia a doua, a treia... Politica Hollywoodului din acele vremuri este vizibilă astăzi în industria pornografică, unde ideile de exploatare şi de consum ale unui actor capătă sensuri mult mai precise!

Pentru mine, Bela Lugosi a devenit subiect de discuţie după ce am văzut Ed Wood. Chiar dacă îl portretizează pe cel mai slab regizor al Hollywoodului, pe Ed Wood, Tim Burton conturează în filmul său o figură mult mai complexă, cea a lui Lugosi în ultimii ani de viaţă; un Lugosi folosit de Wood din dorinţa de a atrage atenţia asupra proiectelor sale. Un Lugosi, figură tragică, prins între amintirile strălucirii de altădată şi nădejdea unei posibile reveniri, promisă de Ed Wood, dar necontenit amînată de precaritatea lucrărilor sale. În film, dimensiunea Lugosi (interpretat de Martin Landau) depăşeşte deschiderile pe care Wood (interpretat de Johnny Depp) le oferă spectatorului în latura emotivă, astfel că, pentru mine, Ed Wood este de fapt un Sunset Boulevard pe care coboară Lugosi.

Faţă de biografia lui Burton, Bela Lugosi: Vampirul decăzut aduce în ecuaţie şi termenul de comparaţie, suişul către stele al actorului. Într-o formulă de prezentare care menţine valoarea de bază a uzinei de visuri: emoţia. Prin latura aceasta, documentarul lui Florin Iepan captivează imediat privitorul (sau, dacă renunţăm la delicateţe, manipulează imediat privitorul): filmul vorbeşte despre un personaj a cărui viaţă e plină de dramatism, cu un drum ultra-dezirabil în prima ei parte, cu sejururi la Teatrul Naţional din Budapesta, unde Lugosi e remarcabil în chip de Hamlet sau Iisus, apoi pe Broadway, unde convinge ca Dracula, şi cu o fulminantă intrare la Hollywood, îmbrăcat în acelaşi costum de vampir, misterios, cuceritor, terifiant. Ingrediente perfecte pentru transformarea sa într-un sex-simbol, unul cu mai multă trecere în societate decît avea în epocă un Clark Gable. Cealaltă parte a vieţii lui Lugosi, căderea dintre stele, este la fel de viabilă pentru spectator, fiindcă-i stîrneşte compasiunea. Prin repetiţie, prin punerea elementului Dracula în toate dezvoltările cinematografice posibile, gustul caracterului său îşi pierde rafinamentul. În plină carieră, Lugosi îşi sugrumă treptat statutul de vedetă datorită încăpăţînării de a nu accepta şi alte înfăţişări, poate mai puţin ofertante din punct de vedere al compoziţiei, dar roluri prin care un Boris Karloff a avut un succes nebun. Sfîrşeşte prin a interpreta un Dracula batjocorit de toată lumea, în spectacole de revistă de mîna a doua. Şi cum viaţa de sex-simbol presupune multă cheltuială, şi banii i se vor fi dus precum îi cîştiga.

Spre deosebire de orice alt documentar în care e vorba de Lugosi ori de mitul Dracula, în Vampirul decăzut, Florin Iepan sondează dedesubturile reale ale romanului scris de Bram Stoker şi mult-ecranizat de Hollywood. Iar această căutare dezvăluie cealaltă latură a demersului filmic: şocul. Credinţele în strigoi, ale căror rădăcini coboară în timpuri imemoriale, îşi fac loc pe ecran. Şi practicile prin care aceştia erau potoliţi: exhumarea cadavrului, despicarea toracelui său, scoaterea inimii, tăierea ei, punerea mortului la loc, cu inima crestată în braţe. Exemplificate printr-un episod petrecut într-un sat maramureşean în anul 2004.

Vampirul decăzut face parte dintr-o serie de documentare care vor prezenta actori hollywoodieni celebri care au pornit din Europa de Est. Este adresat televiziunilor şi din perspectiva documentarului comercial este realizat ca la carte. Imagini remarcabile (filmările de la Castelul Huniazilor, de exemplu), dramatism susţinut excelent în banda sonoră, informaţii importante legate de originile actorului, dar şi o interesantă prezentare a modalităţii în care studiourile americane mistificau istoria reală a unui actor (cu atenta sa complicitate). Plus un narator cu o voce preluată parcă de pe trailerele blockbusterelor actuale. Despre ce a însemnat Bela Lugosi la Hollywood vorbesc regizorul Istvan Szabo, istoricul de film Gary Rhodes şi fiul actorului, Bela Lugosi jr. Prin intermediul imaginilor de arhivă sînt prezenţi eroul documentarului şi rivalul său de pe teritoriul horror-ului, Boris Karloff.