Observator Cultural / octombrie 2003

Băieţi răi 2
T.O
.: Bad Boys 2
Gen: acţiune, comedie
Regia: Michael Bay
Scenariul: Ron Shelton şi Jerry Stahl
Scenariul original: Cormac & Maryanne Wiberley şi Ron Shelton
Studiourile: Columbia Pictures
Durată: 146 minute
Cota mea: 4.0 din 10

Plăcintă americană: Nunta
T.O
.: American Pie: The Wedding
Gen: comedie
Regia: Jesse Dylan
Scenariul: Adam Hertz
Studiourile: Universal Pictures
Durată: 96 minute
Cota mea: 6.0 din 10

Michael Bay şi-a încercat norocul inclusiv cu dama de război anti-Titanic Pearl Harbour. N-a fost să fie: acest hiper-regizor (citez: "Ştiţi ce înseamnă asta? Sunt mereu pe platou, nu mă odihnesc de fel, stau lipit de aparat şi nu ţip") o dă mereu în bară cu ceea ce crede el probabil că are mai bun: linia retardato-eroico-neamuzantă pe ritmuri MTV montată cu aparatul de tuns iarba. Cu Bad Boys, Bay crede, probabil, că i-a reinventat pe Gibson şi Glover în deceniul al zecelea.

În Bad Boys 2 ingredientele sunt aceleaşi: acţiune retardată (cine se chinuie să înţeleagă ceva din intrigă va ieşi considerabil mai bosumflat decât cel ce nu se chinuie să înţeleagă nimic), explozii răsuflate (o urmărire pe autostradă stupefiant de plictisitoare e cea mai "cool"), poante "mişto" (de fapt, chiar e una cu nişte şobolani în postura lui Douglas şi Stone care face toţi banii), un Will Smith când amuzant (Men in Black), când neamuzant (Wild Wild West) - de data aceasta cât se poate de neamuzant - şi un Martin Lawrence care nu e chiar niciodată amuzant. Toate amestecate în două ore şi 26 de minute greu de suportat. Nu-i nimic, ţipăm noi în locul lui!

****

Jesse Dylan, fiul lui Bob Dylan (sau cel puţin aşa am citit pe forumul "cinemagia"), din câte se pare nu o duce nici el prea bine. A făcut o chestie ciudată numită How High la care doar am tras cu ochiul. Dacă American Pie era povestea cinică şi acidă a primei experienţe sexuale, cele două continuări ale sale sunt pur şi simplu nişte aberaţii în jurul tabuurilor sexuale adolescentine care acum sunt ambalate de producătorii Adam Hertz şi Paul Weitz (care, să nu uităm, anul trecut ne-au oferit excelentul About a Boy) în povestea "evoluţiei de la adolescenţă la maturitate" a personajelor semi-simpatice, semi-antipatice pe care le-am văzut pe parcursul a patru ani, dacă nu mă-nşel (oricum, risc să spun că, în ciuda faptului că ESTE o comedie adolescentină, cel mai simpatic personaj al filmului/seriei rămâne "tatăl lui Jim", jucat de Eugene Levy, amicul prea puţin băgat în seamă al teribilului Christopher Guest).

Având în vedere că am, totuşi, vârsta pe care o am, trebuie să recunosc că m-am distrat pe cinste până la scena înghiţirii excrementale canine mai dinspre final... Şi totuşi, American Wedding are meritul de a fi aur curat pentru oricine (încă mai) savurează umorul necruţător-bolnav al seriei AP/Tomcats ş.a.m.d.

Posibil titlu pentru al patrulea episod: Spanac american: Divorţul.

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus