Jaf în stil italian
Titlu original: The Italian Job
Gen: thriller, acţiune
Regia: F. Gary Gray
Scenariul: Donna Powers & Wayne Powers
Studiourile: Paramount Pictures
Durătă: 111 minute
Cota mea: 6.0 din 10
Intriga: După o lovitură “dolofană”, un grup de hoţi sunt traşi pe sfoară de unul din membri, după care, alături de fiica veteranului şef ucis de acesta, vor încerca să-şi recupereze datoria şi să se răzbune.
Mai furios, mai iute
Titlu original: 2 Fast 2 Furious
Gen: acţiune
Regia: John Singleton
Scenariul: Michael Brandt & Derek Haas
Scenariul original: Michael Brandt & Derek Haas şi
Gary Scott Thompson
Studiourile: Universal Pictures
Durată: 104 minute
Cota mea: 6.5 din 10
Intriga: Poliţistului Brian O’Connor i se dă o şansă de a se reabilita în Florida dacă acceptă să prindă un traficant de droguri, pentru care cere ajutorul unui prieten din copilărie (Tyrese).
Comentarii
Oricine nu se aşteaptă să vadă numai filme de fraţii Coen va recunoaşte despre 2 Fast 2 Furious (sequel-ul relativ mai bun decât originalul unui alt Cohen, Rob Cohen) că este o distracţie pe cinste. John Singleton (Shaft), primul regizor de culoare nominalizat la Oscar, vede în maşinile de curse adevăratele personaje ale filmului său, un amestec de clişee care nu stă locului decât în câteva scene de gargară (a nu se urmări dialogurile), mergând pe aceeaşi reţetă videoclip/neverosimil pe care mergea şi Îngerii lui Charlie 2 (mult mai distractiv ca semi-parodie) şi nefăcând, în fond şi la urma urmei, nimic altceva decât să-ţi livreze ceea ce aştepţi (cascadorii complicate, locaţii exotice, viteză maximă). Menţiuni speciale şi pentru Cole Hauser (ca “rău” teribil, de care filmul lui Rob Cohen ducea lipsă) şi Eva Mendes, care arată - dacă mai e nevoie să spun - trăsnet.
Dar dacă de la “furioşi şi iuţi” ştii la ce să te aştepţi, de la The Italian Job te aştepţi exact să te surprindă prin ceva. F. Gary Gray (regizorul - ca să vezi - tot de culoare al thriller-ului Negociatorul) vede în maşinuţele Mini Cooper tot nişte personaje, numai că personaje - în cazul de faţă - sunt şi cele pe două picioare, de care se alege praful de la un cap la altul al filmului, mai ales că actorii nu mişcă nici un deget în privinţa asta: Mark Wahlberg, din ce în ce mai uzat şi mai non-amuzant, Charlize Theron, superbă şi doar atât, ca de obicei şi Edward Norton, care se foloseşte de un contract cu Paramount Pictures ca scuză penibilă pentru halul în care a ajuns să joace (câteva poante vin totuşi de la Jason Statham şi de la Moss Deff).
Cu tot cu o urmărire cu Mini-urile pe şosele/pe linia de metrou/prin canalizări (ce-i drept, pe alocuri senzaţională), The Italian Job reuşeşte, în final, să n-aibă nici un strop de fantezie sau măcar vreo replică memorabilă (în condiţiile în care Heist - cealaltă găselniţă în domeniu de vara aceasta - întocmai prin asta surprindea) şi să fie, una peste alta, cât se poate de plicticos şi pasabil.