Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Hitman

Un film cu cheia de gât - Hitman


Cinemagia, decembrie 2007
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
UN ASCULTĂTOR ÎNTREABĂ: - Iesti adievăratî că în Uniunia Savietică s-a rializat un filmî ierotic şî isteric, numit "Baba i-o dîă suoldatului"?

RADIO EREVAN RĂSPUNDE: - Dîa, iesti pierfiect adievăratî, duar cu triei priecizări: ierîa un filmî ieroic, istuoric, şî sie numia "Bîalada suoldatului".

Cam aşa şi cu acest Hitman erotic (în sensul c-o freacă) şi isteric (în toate sensurile) produs de cinci speriaţi (inclusiv Luc Besson, care în ultima vreme pare tot mai atins de filoxeră), în care cetăţeanul Timotei Alifant (sau, cum se zice pe englezeşte, la ei, acolo, Timothy Olyphant), joacă rolul Agentului 47. Pe lângă bancul cu Radio Erevan, mi-am mai amintit şi o replică din Talismanul lui King şi Straub, unde un şerif mârlan îl întreba pe Wolf: "Şi tu un nume n-ai, sau când te-ai născut ţi-au dat doar un număr?" Mi-a plăcut, şi de-atunci o folosesc uneori când nu pot evita câte un schimb de replici cu vreun mocofan. Numai că, în această peliculă, e pe bune! Bietul Om-care-loveşte îi mărturiseşte lacrimogen curvei cu suflet mare cu care s-a trezit încălecat (şi la propriu, şi la figurat), că acolo de unde vine el, copiilor nu li se dau nume, ci numere - şi de-aia-l cheamă 47.

Ca şi cum chestia asta n-ar fi destul de prăfuită (îţi vine deja să fugi, când auzi de aurolaci spălaţi pe creier şi transformaţi în maşini de ucis), Omu-care-trozneşte arată şi se comportă exact cum făceam noi, băieţii de la bloc, pe la opt-nouă ani, când ne jucam de-a super agenţii, răzbunătorii, incoruptibilii, mannicşii şi altele asemenea, pe-afară, cu cheia de gât. Umblă numai la costum, cu cămaşă albă şi cravată roşie (ca să sară cât mai bine în ochi, mulţumim din inimă partidului), e ras în cap şi are tatuat deasupra cefei ditamai codul de bare (nici în frunte dacă şi-l punea nu era mai vizibil!), se mişcă ţeapăn ca un robot neuns (pe străzi, prin gări, prin parcuri) şi nimeni nu zice nimic! A, era să uit. Îl urmăresc şi Interpolul, şi C.I.A., şi F.S.B.-ul, şi K.G.B.-ul (n-am greşit, sunt pe-acolo unii rusnaci care nu ştim cu cine votează, da-şi vorbesc în continuare cu "tovarăşe", deci e clar), şi "Agenţia" (adică ăia de l-au năşit). Şi nu-l prind.

Omu-care-te-rade primise şi el misiunea să găurească un mare mafiopolitician rus. Cum şi de la cine, nu prea contează. E, şi de-aici, se pomeneşte prins într-o conspiraţie de nu se mai cunoaşte om cu persoană. Toţi vor să-l puşte, da-i puşcă el pe toţi. Din mers, o mai ia de aripă şi pe Curva Regimentului (nu aia din A.S.M.I.B., aia era cool ca personaj), ca să fie povestea şi mai originală, şi să se complice şi mai inutil - dacă era loc de un şi mai inutil în această peliculă încropită pe un scenariu absolut cretin (Skip Woods) şi filmată complektamente cu dosu' (Xavier Gens), într-o concepţie plastică urâtă şi antipatică (Laurent Barès). Bietul Alifant, încercând de bine, de rău, să lege două vorbe despre personaj, o scaldă că "nu e nici pozitiv, nici negativ", că stă într-o zonă de "ambiguitate" care lui îi place, că-i lasă libertatea să joace cum vrea el, bâra-bâra... E, dacă aşa vrea el să joace, ne-am procopsît! Cântarea României, tată, nu cinema profesionist!

De reţinut un ultim lucru: mizeria asta se trage de la un joc video - că aşa-i cinematografia, sireaca, vacă de muls pentru toată lumea. Câtă vreme s-a iubit cu literatura, muzica şi teatrul, ecranizând Dostoievski, Verdi sau Goethe, a fost bine. Când a început să ecranizeze benzi desenate şi jucării, hmm... a ieşit aşa şi-aşa - n-au rezultat mari capodopere, dar ne-am ales măcar cu oarece distracţii drăguţe (Superman Returns, Batman Begins, Transformers...) Numai că, din păcate, cu jocurile video se pare că nu le mai ţine... Doom, Warcraft, Resident Evil, Beowulf, acum şi beleaua asta... Frecţii, frecţii, frecţii... Şi cred că frecţii vor rămâne, atâta vreme cât amicii nu se vor lămuri că a face film înseamnă mult mai mult decât a muta pe ecran motivele, pretextele şi imaginile jocurilor. Înseamnă a aduce şi ceva în plus - ceva care să merite!

5 decembrie, 2007, h. 20:30-21:02
Bucureşti, România




 Toate articolele despre Hitman


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Mihnea Columbeanu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer