Bruce Almighty - Oh, Doamne...

Intriga: Reporterul Bruce Nolan se plânge că Dumnezeu nu-l ia în considerare, aşa că Atotputernicul hotărăşte să ia o vacanţă şi să-i lase lui puterea absolută, dându-i, astfel, o lecţie depre cât de greu este să conduci lumea.

Comentarii:

Bruce Almighty merită văzut pentru a descoperi cât de groaznic se poate strica un film care începe binişor, te surprinde, continuă trăsnet şi se sfârşeşte mai rău ca Step mom. Or, care-a văzut Adaptation ştie că, după părerea lui Charlie Kaufman (aka scenaristul lui Being John Malkovich), ultimul act face un film, iar ultimul act al lui Bruce Almighty... mă rog, ce să zic... sucks (mai pe şleau)!

Prima oră e delirant de amuzantă ("schemele" lui Carrey nu contează câtuşi de puţin în asemenea împrejurări): îl vedem pe Morgan Freeman în rolul Atotputernicului (care face mai mult ca Alanis Morisette şi decât Liz Hurley la un loc - se pare că, până la urmă, nu le-am văzut pe toate!), îl vedem pe Carrey spunând cele mai vitriolante replici cu putinţă ("Dacă eşti Dumnezeu, mulţumesc pentru lume şi baftă cu Apocalipsa" - Carrey lui Freeman), plus o scenă "live" de schimonoseală (cea mai tare a filmului - de ce nu mă surprinde?) atât de à la Jim Carrey... Restul nu merită văzut nici de masochişti.

Filmul e scris de doi veterani ai sitcom-ului, Steve Koren (Seinfeld) şi Mark O'Keefe (NewsRadio, Jesse) şi recârpăcit de Steve Oedekerk. De altfel, Oedekerk, Shadyac şi Carrey sunt cam în aceeaşi oală (toţi promontori ai lui Ace Ventura, ultimii doi colaboratori la cataramă - mai vezi Liar Liar). Shadyac şi Carrey au încercat amândoi să fie "serioşi" - Carrey a reuşit şi-l vom ţine minte cu toţii ca Omul din Lună (Man on the Moon), Shadyac (cu psiho-drama Dragonfly de anul trecut) văleleu!

Poate că şi de aceea au dat-o-n bară. Oh, Doamne...