Tears of the Sun - eroisme pur-sânge americăneşti

Intriga: Un grup de soldaţi americani sunt trimişi în jungla nigeriană ca să salveze un doctor, un preot şi două călugăriţe încercuiţi de forţele de rebeliune musulmane.

Comentarii:

Tears of the Sun începe, ca şi Training Day, cu imaginea unui răsărit de Soare. Cei care au simţit că şi-au pierdut timpul cu precedentul film al lui Antoine Fuqua, Training day (deşi era susţinut de excelentul duet actoricesc oscarizat Denzel Washington/Ethan Hawk), nu ar trebui să-şi piardă şi sufletul urmărind Lacrimi din Soare.

Al patrulea film al regizorului afro-american (Ucigaşi de schimb, Momeala) este o dramă de război lungă, obosită şi obositoare, cufundată în mod foarte ciudat într-o beznă înecăcioasă din care, timp de zeci de minute în şir, nu se distinge mai nimic (ca fapt divers, întreaga peliculă este, de altfel, inexplicabil de prost filmată). Trebuiesc ignorate din start povestea şi intriga filmului, la fel ca şi găselniţele de logică (dacă aşa ar proceda o trupă de gherilă americană, e misterios cum de americanii au câştigat războiul din Irak), pentru ca să nu te autoexasperezi prea devreme ("exasperarea" vine, în mod deloc surprinzător, de la triumful patriotismului greţos şi a veşnicelor eroisme pur-sânge americăneşti - abia mult mai târziu).

Tears of the Sun este pe neaşteptate salvat pe ultima sută de metri de o secvenţă de luptă, singura scenă cu adevărat dură pe care o reuşeşte Fuqua. Plusuri mai vin şi de la actoria surprinzător de riguroasă, inclusiv de la Bruce Willis şi de la (dacă mai e nevoie să zic) superba Monica Belluci, pentru ca la final s-o cotească spre o melodramă afroasă, să se facă chiseliţă şi să fie, în fond şi la urma urmei, o pierdere de timp.