Între 29 noiembrie şi 3 decembrie 2007, la Tribeca Cinemas din New York a avut loc a doua ediţie a Festivalului de film românesc. "Romanian Cinema: The Golden Age?" a fost titlul ales de organizatori - Institutul Cultural Român din New York (ICRNY), Transilvania Film Festival (TIFF) şi Tribeca Film Festival. ICRNY a pus "la bătaie" resursele financiare şi munca echipei, condusă de Corina Şuteu, în vreme ce TIFF-ul a realizat selecţia filmelor prezentate prin directorul evenimentului, Mihai Chirilov. Tribeca Cinemas, de asemenea partener al festivalului, este unul dintre locurile cool ale New Yorkului.
Faptul că evenimentul a fost primit în acest spaţiu a reprezentat o legitimare în plus în faţa publicului newyorkez. Astfel, acesta nu a fost doar unul în plus şi nu s-a pierdut în noianul celor propuse de numeroasele institute culturale străine. Au participat regizorul Nae Caranfil şi producătorul celui mai recent film al său - Restul e tăcere -, Cristian Comeagă, critici de film din România - Alex. Leo Şerban şi Andrei Gorzo, din partea TIFF Mihai Chirilov şi Mihai Gligor, precum şi Andrei-Călin Mihăilescu şi redactorul-şef al revistei 22, Rodica Palade. De asemenea, două dintre proiecţii au beneficiat de invitaţi speciali: filmul Reconstituirea de Lucian Pintilie a fost prezentat de regizorul Andrei Şerban, iar documentarul Marele jaf comunist al lui Alexandru Solomon, de Vladimir Tismăneanu. De altfel, majoritatea peliculelor au fost prezentate de criticii prezenţi, la final fiind organizate sesiuni de întrebări şi răspunsuri.
Surpriza numită Reconstituirea
Dincolo de prezenţele româneşti, în sală s-a aflat unul dintre cei mai cunoscuţi critici de film din Statele Unite, A.O. Scott (care scrie cronici pentru The New York Times şi care s-a îndrăgostit de filmele româneşti. Scott a fost la Bucureşti în urmă cu aproximativ o lună pentru a cunoaşte regizori şi persoane implicate în ceea ce, cîndva, ar putea deveni industria românească de film.). Pe lîngă acesta, au acceptat invitaţia organizatorilor şi alte personalităţi precum decanul Facultăţii de Film de la Columbia University, profesori de la această universitate, dar şi editorul de la New York Magazine. Reuşita cea mai mare a evenimentului constă probabil însă în publicul de calitate pe care l-a atras - public newyorkez în general, nu doar diaspora română. Unele sesiuni de întrebări şi răspunsuri, precum cele de la California Dreamin' (nesfîrşit) sau de la Restul e tăcere au dus la întîrzierea următoarei proiecţii.
Selecţia realizată de Mihai Chirilov a fost una foarte curajoasă, cuprinzînd de la filme foarte noi precum 432 sau Restul e tăcere (care va fi prezentat în România abia în primăvara lui 2008), la documentare (Marele jaf comunist, Decreţeii), scurtmetraje (cele de debut ale lui Cristian Mungiu, dar şi ale unor tineri regizori - unii necunoscuţi) şi filme din adevărata "Epocă de Aur": Moromeţii lui Stere Gulea, Reconstituirea de Lucian Pintilie, Iacob de Mircea Danieliuc sau Scurtă istorie de Ion Popescu Gopo. Dacă Iacob a fost vitregit de o programare nefericită (sîmbătă, ora 13.00), Reconstituirea a reprezentat o reală surpriză pentru organizatori - sala fiind nu doar plină, dar reacţionînd extraordinar de bine la o peliculă nu tocmai recentă din istoria cinematografiei române.
Restul e tăcere nu e mainstream
Armand Assante, Răzvan Vasilescu şi Jamie Elman au făcut show la finalul proiecţiilor cu California dreamin' (nesfîrşit). De fiecare dată cînd a luat cuvîntul, Assante a ţinut atît să evoce memoria regizorului Cristian Nemescu, cît şi să susţină universalitatea filmului în care a jucat: "California dreamin' nu este un film pentru România, este un film despre noi, americanii, care, dincolo de toată această tehnologie ce ne înconjoară, ne definim, de fapt, prin caracterul nostru. Aici e tema generală: dincolo de orice, caracterul omului este acela care contează".
Nici Nae Caranfil şi Cristian Comeagă nu au "scăpat" de întrebările publicului - unul încîntat de producţia Restul e tăcere (la care au remarcat neasemănarea cu filmele româneşti din ultima vreme ale lui Mungiu sau Puiu), dar şi unul - la prima proiecţie - care a invocat corectitudinea politică. Un spectator a acuzat regizorul pentru o scenă în care prefectul Poliţiei Bucureştiului de la mijlocul anilor '30 s-a folosit de faptul că producătorul francez Gaumonde angajase actori evrei pentru a-i interpreta pe soldaţii români din timpul Războiului de Independenţă. Dorind să oprească pelicula Resboiul cu turcii, şeful poliţiei a afirmat că e jignitoare deoarece românii trebuie jucaţi de români. De aici şi confiscarea şi arderea producţiei care ar fi putut face concurenţă Resboiului de Independenţă, care stă la baza filmului regizat de Nae Caranfil. Caranfil a fost însă răsplătit prin întrebări şi comentarii venite din public, după minute în şir petrecute de acesta observînd fiecare reacţie a spectatorilor din timpul proiecţiei. Senzaţia publicului de la Tribeca Cinemas a fost, după vederea unei producţii precum 432, că Nae Caranfil merge în altă direcţie, că filmul său nu are nimic din trăsăturile controversatului "nou val". Regizorul a respins, în acelaşi timp, eticheta de mainstream. "Nu ştiu dacă filmul meu este mainstream. Este aşa cum spuneţi în măsura în care tema abordată şi trăirile personajelor sînt valabile pretutindeni. Dar în acelaşi timp, acesta este un film de autor în cel mai cu putinţă mod." Restul e tăcere este, în viziunea regizorului său, şi o pledoarie pentru cinema, în care apare tema artistului sacrificat pentru operă. Cristian Comeagă a vorbit despre munca sa de producător, despre felul în care a reuşit să strîngă un buget record pentru producţiile de la noi - aproape 2 milioane şi jumătate de euro -, o sumă infimă însă raportată la cel mai low budget film de la Hollywood.
Festivalul s-a încheiat luni, 3 decembrie 2007, la sediul Institutului Cultural Român din New York, cu o dezbatere prelungită despre filmul românesc, la care au participat toţi invitaţii.
Corina Şuteu, directorul Institutului Cultural Român din New York:
"Festivalul de film românesc de la New York a avut un succes mare şi anul trecut, iar anul acesta am mers pe un val existent al filmului nostru pe plan internaţional. În America, atît Cristi Puiu, cît şi Cristian Mungiu au avut cronici excepţional de bune în presă, diaspora românească ne-a cerut de foarte mult timp să organizăm un festival de film. L-am organizat într-un loc cum este Tribeca Cinemas şi în colaborare cu Tribeca Film Festival, ceea ce i-a dat un caracter profesionist, nu a fost perceput ca un festival organizat de către Institutul Cultural Român, ci ca pe unul susţinut de trei organizaţii profesioniste: ICR (de altfel susţinătorul financiar integral), Transilvania International Film Festival şi Tribeca Film Festival. Cred că a reuşit să se profileze foarte bine, iar New Yorkul, în ciuda competiţiei existente, adoră evenimentele cu un profil precis, care răspund unui interes evident la un moment dat. Există acum un interes mare al criticii americane pentru filmul românesc datorat şi premiilor, care au creat un efect de şoc calitativ şi cantitativ. Asta îi impresionează pe americani, sînt un popor căruia îi place succesul!"
Mihai Chirilov, curatorul Festivalului de film românesc de la New York:
"Filmele selecţionate anul acesta pentru festival sînt legate între ele prin calitate. A fost o selecţie, iar selecţia presupune calitate. Am ales din tot ce s-a făcut în ultimul an şi din ce s-a făcut înainte de '89. Apoi, ideea de a avea un program de scurtmetraje s-a impus de la sine, pentru că s-au făcut tot mai multe şi mai bune faţă de anul trecut. Mă interesează să arăt filmele acelor regizori în opera cărora - fie ea doar de 10 minute - simt că e ceva care poate deveni mai devreme sau mai tîrziu lungmetraj.
Am avut un festival profesionist aici la New York, cu o comunicare foarte bună şi cu liste de invitaţi, legitimaţii - adică acele lucruri care mie, şi ca organizator al TIFF-ului, îmi indică un anumit grad de profesionalism. Asta este bucătăria şi nu se vede de obicei, dar m-a bucurat să o găsesc într-o atît de bună formă aici, pentru că altminteri ar fi fost o selecţie de filme anunţată într-un ziar. Dar a fost mult mai mult, s-a văzut grija mare pentru a pune în valoare filmele, pentru a da oamenilor din public posibilitatea să vorbească cu actori sau regizori, au fost mai mulţi invitaţi, lucrurile s-au adunat foarte bine."
Alex. Leo Şerban, critic de film:
"Festivalul de Film Românesc în primul rînd trebuie să aibă continuitate şi iată este la a doua ediţie, creîndu-şi deja un vad. Lumea cunoaşte drumul spre Tribeca Cinemas şi la unele proiecţii sălile au fost absolut pline. Important este că oamenii au participat şi au avut răbdare să primească informaţii, să intre în dialog la finalul proiecţiilor, deşi orele erau uneori foarte înaintate. N-a fost vorba doar de o formă de socializare, asta e clar. Această a doua ediţie de festival mi se pare, de fapt, pariul făcut anul trecut şi cîştigat. S-a creat reflexul de a te duce la final de noiembrie pe Canal Street, la Tribeca, să vezi filme româneşti. Şi lumea a fost şi la scurtmetraje, şi la documentare - e un lucru extraordinar. La anul însă, nu mai depinde atît de mult de organizatori, ci de filmele care vor fi de arătat. Sînt cîteva anunţate, eu aştept deja filmul lui Radu Muntean, Boogie. Ar fi păcat să nu avem ce arăta."