O nouă ediţie a Festivalului praghez şi mă întreb ce sÂa schimbat în deceniul de cînd trăiesc la Praga. Poate doar faptul că Festivalul nu se mai scaldă în bani de la stat, ca în anii ce au urmat revoluţiei de catifea. În program sînt cîteva nume sonore, dar nici gînd să se compare cu lista Festivalului Enescu. Vremea fuduliei a trecut. Echipa organizatoare trebuie să se alinieze mijloacelor ce îi stau la dispoziţie, şi săÂşi vîndă biletele, unele ajunse la preţuri deÂa dreptul occidentale. Nimeni nu aşteaptă vreo ordonanţă de urgenţă pentru suplimentarea de fonduri.
De altfel, atît bugetul, cît şi programul festivalului erau cunoscute în proporţie de 90% cu mai bine de un an înainte. Aşa se face că numele răsunătoare se mărginesc la pianistul Murray Perahia la pupitrul formaţiei Academy of St Martin in the Fields, la grupul lui Jordi Savall, Hisperion XXI, şi la Orchestra Simfonică din San Francisco, cu Michael Tilson Thomas la pupitru şi, întrÂunul din cele două concerte, cu baritonul Thomas Hampson solist, întrÂo selecţie din ciclul Das Knaben Wunderhorn de Mahler. Sigur, există şi alte nume bine cunoscute sau de mare interes, cum sînt dirijorii Charles Mackerras, specializat în muzica cehă, Sakari Oramo, venit de la Birmingham, pentru a conduce Orchestra Radioului finlandez, Charles Dutoit cu un program Stravinsky şi avîndÂo ca solistă pe violonista Chantal Juillet sau Gennady Rojdestvenski. Absenţa tinerei violoniste gruzine, de mare succes în ultimii ani, Liza Batiashvili, a fost pe deplin compensată de geniul înlocuitoarei sale, Alina Pogostkina, şi ea cîştigătoare a concursului Sibelius, o violonistă de origine rusă care trăieşte în Germania. De interes sînt şi cei doi pianişti ce vor da recitaluri în memoria lui Sviatoslav Richter, Paik Kun Woo şi Andrei Gavrilov. După cum este o plăcere să îl reasculţi pe Gidon Kremer în fruntea Kremeratei baltice, o formaţie devenită extrem de populară aici după ce a vizitat Praga aproape an de an. Grup de aceeaşi calitate este şi Camerata Berna, condusă de violonistul Erich Höbarth şi avînduÂl ca solist pe oboistul Heinz Holliger.
Aportul muzicienilor cehi este, ca de obicei, covîrşitor, celor tineri, mai puţin cunoscuţi, alăturînduÂliÂse vedete internaţionale cum sînt violonistul Pavel Šporcl, flautistul Jiøí Stivín, celista Michaela Fukaèová sau solistele Gabriela Beòaèková şi Eva Urbanová. Altfel spus, un festival echilibrat, la un nivel constant bun şi pentru toate buzunarele. La fel ca în ultimii ani, mai fiecare concert este sponsorizat de o mare companie sau organizat în asociaţie cu serviciile culturale ale ambasadelor britanică, elveţiană, americană sau franceză. Şi tot ca de obicei, nu a fost nici un artist român, cu excepţia sopranei AndaÂLouise Bogza, membră de ani buni a echipei Operei de Stat cehe, la acest festival deţinînd rolul principal în montarea în premieră a Fanciullei del West de Puccini.
O specialitate a Festivalului praghez o constituie organizarea unor concerte tematice, anul acesta ele fiind dedicate aniversării a 150 de ani de la naşterea lui Grieg şi a lui Elgar şi celor zece ani de la dispariţia lui Sviatoslav Richter. O ocazie de a pune în evidenţă legăturile culturale ale Cehiei cu lumea largă muzicală deÂa lungul ultimului secol. Grieg a vizitat în mai multe rînduri Praga, unde se reîntîlnea amical cu Dvoøák, iar în 1906 interpreta chiar concertul său de pian şi diverse alte piese. Legăturile lui Elgar cu Dvoøák sînt şi ele relativ bine cunoscute, iar pentru programul festivalului de anul acesta puse în evidenţă întrÂun instructiv eseu semnat de muzicologul britanic Graham MelvilleÂMason, acesta de mai bine de un deceniu consilier onorific al Primăverii pragheze.
Locul de onoare în programul festivalului îi revine însă lui Sviatoslav Richter, pianistul mult iubit de praghezi, el însuşi un fidel al festivalului şi mare iubitor al naturii şi culturii cehe. Prima ieşire a lui Richter în străinătate a avut loc la Praga, la festivalul din mai 1950. Ulterior, avea să mai participe la nouă ediţii ale festivalului, iar plăcerea sa de a se afla în Cehoslovacia o atestă între altele numărul mare de concerte: la festivalul din 1954, de exemplu, dădea trei recitaluri şi patru concerte cu orchestră. Avea să cînte fără alegere în oraşe mari şi mici, în turneul din iunie 1959, la Praga, Bratislava, Brno, Hradec Králové şi Náchod, pentru a continua, în toamnă, la Karlovy Vary, Mariánske Láznì, Liberec, Plsen, Tabor, Louny, Nymburk, Ústí nad Labem, Mladá Boleslav. Nu sînt de mirare popularitatea ceÂi înconjoară pînă astăzi figura şi nici numărul mare de discuri cehe din arhivele radioului ce îi ilustrează concertele.
Celor care vor să audă ce reprezintă Festivalul Primăverii Pragheze le pot recomanda colecţia de concerte radiodifuzate între 1947Â1968, reunită anul trecut de casa Andante, întrÂun set de patru discuri.