Un film inofensiv e, cred, cea mai bună descriere a ultimei producţii semnate de Roger Donaldson (Cocktail, Species). Povestea reală a bătrînului neo-zeelandez Burt Munro care şi-a petrecut ani de zile meşterind (de multe ori spre disperarea vecinilor) la o motocicletă din 1920 (Indian-ul din titlu) pentru a merge cu ea pînă în America, la concursul de viteză de la Bonneville Salt Flats (Utah) e un road movie lent, tipic, printr-o Americă mai paşnică şi aşezată decît ne-o arată de obicei (şi mai ales în ultimul timp) cinematograful, populat cu personaje secundare ciudate dar simpatice (un travestit, un dealer hispanic de maşini, ceva şoferi şi împătimiţi ai vitezei), în frunte cu însuşi eroul nostru - un monument de energie, molcom la vorbă şi incredibil de îndîrjit şi hotărît cînd vine vorba de pasiunea lui, jucat surprinzător de eficient şi sedat de un Anthony Hopkins care mi-a amintit pentru prima dată de mulţi ani încoace de ce era cîndva considerat un mare actor.
Dincolo de banalitatea (unii i-ar zice universalitate) poveştii omului aflat la capătul vieţii, dar încă bîntuit de un vis de tinereţe şi încă destul de tînăr la minte/suflet (deşi inima şi prostata îi cam fac probleme), există un anume farmec, dat mai ales de performanţa calmă a lui Hopkins şi de lentoarea cu care curge totul, asemănătoare întinderilor nesfîrşite de sare pe care se desfăşoară întrecerile cu pricina, care te ţin atent la acest film. Ce nu îţi oferă nimic nou sau spectaculos, dar, printre exploziile de bombe şi adrenalină artificioasă care sufocă multiplexurile noastre în prag de toamnă, e o evadare binevenită spre o lume în care lucrurile (chiar şi cursele de motociclete) se făceau mai pe îndelete.