Între 24 şi 27 ianuarie 2008, la Akademie Schmöckwitz, în apropierea Berlinului, a avut loc o nouă ediţie a Walberberg Seminar, cu participarea a şase autori britanici contemporani: Patricia Duncker, Leila Aboulela, Andrew Cowan, Stephen Knight, E.A. Markham şi Alice Oswald. Alegerea scriitorilor a fost realizată în directă legătură cu tema de anul acesta, "Rooted Realities and Maps of Migration". Seminarul, organizat pentru prima dată în 1986, este adresat specialiştilor în traductologie, profesorilor de literatură britanică şi creative writing, editorilor şi jurnaliştilor.
Majoritatea participanţilor de pînă acum au fost din Germania, însă anul acesta, graţie noii strategii a British Council în Europa, au avut acces la Walberberg Seminar şi polonezi, spanioli sau români (din România mai fiind prezent şi Marius Chivu, redactor la Dilema Veche şi editor coordonator la Dilemateca). Interesul British Council pentru spaţiul german este unul firesc, de vreme ce aici se traduc cei mai mulţi autori britanici.
British Council a ales-o pe Patricia Duncker pentru a coordona din punct de vedere literar ediţiile din 2008 şi 2009 ale seminarului. Duncker explică faptul că nu a dorit vedete la Schmöckwitz, ci autori cu un stil unic, a căror operă se defineşte în raport cu tema - sînt scriitori care, prin scrisul lor (într-o altă limbă decît cea maternă, în acest caz engleza), ajung să traducă unui public occidental lumea din care provin. Cele mai puternice exemple dintre autorii prezenţi sînt Leila Aboulela, care s-a mutat la 20 de ani din Sudan în Marea Britanie împreună cu soţul său şi care a scris despre viaţa tinerelor musulmane în Londra sau E.A. Markham, poet şi autor de proză scurtă, născut în insula Monserrat din Arhipelagul Caraibelor - care a trăit din 1956 în Marea Britanie, iar din 2005 locuieşte la Paris.
Viaţa unei fete musulmane la Londra
Leila Aboulela şi-a scris primul roman înainte de 11 septembrie 2001, prin urmare consideră că scrisul său nu a urmărit o agendă politică, deşi vorbea despre viaţa comunităţii musulmane în Londra. Din punctul său de vedere, chestiunile de ordin politic vin şi trec, însă multe dintre acestea au o rădăcină "sănătoasă", în sensul în care vor reapărea permanent. "Tatăl meu a fost liberal din punctul de vedere al religiei, prin urmare mi-am însuşit o credinţă de sorginte feminină, venind de la mama. Am fost învăţată să am o relaţie mai personală cu Allah, iar nu una patriarhală, bazată pe legi şi reguli stricte".
Leila Aboulela a adus în discuţie o realitate interesantă legată de emigranţii în Marea Britanie din lumea musulmană. "Unii, confruntaţi cu «lipsa de islam», au devenit dintr-odată puternic musulmani, au acceptat provocarea de a găsi islamul în Occident." Revenind la tema propriu-zisă a seminarului, autoarea a explicat cum a înţeles să scrie despre islam şi viaţa în Occident a unei tinere musulmane. În primul rînd, Aboulela a vorbit despre nevoia de a traduce o lume alteia. În plus, nici măcar copiii săi nu vor şti arabă, prin urmare a admis că scrie chiar şi pentru o parte a familiei sale. Exerciţiul de traducere a devenit evident atunci cînd a dat spre traducere unul dintre romane în limba arabă - pasaje consistente au trebuit reduse sau eliminate deoarece explicau lucruri subînţelese în lumea musulmană. În discuţia ce a precedat lectura lui Leila Aboulela s-a ajuns la concluzia că soluţia "traducerii" se dovedeşte optimă doar pentru acei autori dezrădăcinaţi, ajunşi să scrie într-o limbă străină. Dacă autorii sudanezi ar urma aceeaşi reţetă pentru a deveni cunoscuţi în străinătate, aceasta ar însemna o limitare a culturii ţării. "Nu poţi progresa fără profunzime, deschiderea prin scris a lumii tale către Occident are dezavantajul ca prin explicare să se piardă profunzimea."
Autor şi autoritate
Una dintre cele mai interesante dezbateri ale seminarului a fost cea legată de autoritatea pe care o exercită autorul asupra publicului său şi limitele acesteia. În fapt, dezbaterea pleca de la o realitate nu foarte împămîntenită în România: aceea a lecturilor publice şi a discuţiilor libere cu cititorii de după acestea. Patricia Duncker a ţinut să explice audienţei că fiecare dintre cei cinci autori invitaţi la Walberberg Seminar este "un curajos" deoarece fiecare acceptă şi o altă versiune a realităţii în afară de cea proprie.
Andrew Cowan a povestit cum apariţia primului său roman, în 1994, Pig, i-a adus o anumită celebritate în lumea literară, fiind un obişnuit al premiilor. "Nu ştiu dacă e un lucru obişnuit ca un tînăr să aibă succes după ce a scris o carte onestă şi adevărată sau eram doar eu alesul acelor vremuri", a spus Cowan, adăugînd că autorii zilelor noastre au devenit showmen, iar literatura un adevărat spectacol. Prin urmare, scriitorii nu pot păstra distanţa faţă de publicul lor, mai mult decît atît, avînd chiar datoria de a-l mulţumi în cadrul unui show.
Tobias Doring, un obişnuit al evenimentelor literare germane, l-a citat pe unul dintre autorii pe care i-a introdus pe scenă. Acesta fusese de părere că "lectura publică" este, la prima vedere, o contradicţie în termeni. "E vorba despre entertainment de proastă calitate, nu de literatură". "Cert este că, a continuat Doring, la final se întîmplă să vină din public o întrebare tîmpită. Dar nu asta e important! Această întrebare tîmpită poată să atragă un răspuns foarte bun al autorului. Pentru că publicul nu vrea neapărat să afle ceva anume, ci să intre pur şi simplu în dialog cu scriitorul.". Tobias Doring a povestit cum, la München, l-a introdus pe Chuck Palahniuk. Iar la finalul lecturii, nimeni din sală nu dorea să adreseze o întrebare. Atunci a început Palahniuk să adreseze întrebări audienţei. Întrebări de genul "în a doua mea carte, personajul principal avea un cîine. Cum se numea cîinele?".
Un alt participant la seminar, invitat principal în dezbaterea despre autori şi autoritate, Bernhard Robben, a fost de părere că n-ar trebui să fim prea disperaţi după autori ce îşi cultivă un cult al personalităţii. "Dacă autorii îşi exercită autoritatea? Da, adesea o fac!" Andrew Cowan i-a adus în discuţie şi pe acei autori care refuză să iasă în public, definindu-i drept "anonimi care aleg să rămînă anonimi".
Fondatorul seminarului - Michael Bradbury
Walberberg Seminar este unul dintre puţinele evenimente cu caracter literar pe care British Council le susţine în Europa. Seminarul a fost creat în 1986 de Michael Bradbury. De atunci, evenimentul a prezentat anual unui public german autori contemporani britanici. În primii săi ani, acesta avea ca temă generică literatura contemporană şi se preocupa de exerciţiul traducerii sau de creative writing. În ultimii ani, seminarul şi-a propus să introducă noi idei în creative writing-ul din Germania.
Anticleric, anti PC
E.A. Markham s-a definit ca autor chiar în cadrul dezbaterii "Rooted Realities and Maps of Migration" drept anticleric şi a explicat ce efect are asupra operei sale această realitate. "Fundamental sînt puţin ateu, prin urmare te simţi ca şi cum te-ai împotrivi unei forţe care oricum te va învinge ulterior. Dar nu ai încotro, trebuie să conteşti! E foarte important pentru mine în orice moment să ştiu în raport cu ce mă opun." Opoziţia poate privi pe Dumnezeu, pe Biserică sau calculatorul.