O nouă formă de graffiti "ameninţă" marile oraşe occidentale: tricotajele! Această guerrillă de lână aduce o mângâiere caldă, feminină şi protectoare peste metropolele funcţionale şi "macho".
Mişcarea semi-underground "Knitta" a fost fondată în august 2005 în Houston, de o mână de femei şi un bărbat, cu vârste cuprinse între 20 şi 70 de ani. Ideea a plecat de la puloverele, căciulile şi fularele neterminate a căror tristeţe numai cine tricotează o poate înţelege. Una dintre femei a decorat uşa magazinului unei prietene împodobindu-l cu o sumedenie de capete de material, tricotat din resturile de prin casă. Trecătorii s-au oprit şi au făcut poze. Al doilea pas a fost dorinţa de a da un pic de culoare, căldură şi dragoste oraşelor. Una dintre membre spune că ar vrea chiar să tricoteze un pulover imens care să îmbrace Pământul. Alta că ar tricota, de-ar şti, unt de arahide. Cea mai vârstnică membră pozează pe site-ul grupului ca un războinic japonez, cu andreaua la atac.
Dincolo de latura familială a tricotatului (pe site-ul www.knittaplease.com sunt şi link-uri la blogurile unor doamne pasionate de tricotat), iniţiativa e pe cât de simpatică pe atât de inofensivă. Prima "misiune" s-a desfăşurat la Houston. Au urmat New York-ul (pentru a-l decora a fost nevoie de două luni de tricotat), Los Angeles-ul, Hollywoodul, Montréalul, dar şi Marele Zid Chinezesc sau El Salvador. Au fost îmbrăcate în manşoane de curcubeu sau, după caz, şi cu căciuliţe - stâlpii unor semne de circulaţie, hidranţi, mânere de fier şi bănci de prin parcuri, pietre. Valul "Knitta"a lovit şi Parisul, unde ici-colo au apărut jambiere colorate pe stălpii scunzi de pe marginea trotuarelor, pe semnele de circulaţie, dar şi pe picioarele statuilor. "Ne place să provocăm un şoc vizual între lână şi spaţiul înconjurător, ostil al oraşului", declara anul trecut una dintre "activiste" revistei franceze "Glamour". "Şi apoi, suntem primele care văd tricotajul ca o formă subversivă de expresie".
Noua modă e asimilată graffiti-ului tocmai pentru că susţinătorii ei acţionează mai mult noaptea, nu înainte de a face un reperaj organizat şi de a identifica cei mai "trişti" stâlpi din locuri-cheie ale oraşului. "Reacţia oamenilor e mai degrabă pozitivă", continuă aceeaşi artistă. "Îi amuză ce facem. Unii se opresc şi ne întreabă ce meşterim. Ultima oară, o doamnă ne încuraja de la geam." Şi poliţia e prietenoasă şi perplexă. De fapt, "hăinuţele" se dau foarte uşor jos. Nici nu poţi spune că sunt o formă de vandalism.
Azi, membrele Knitta Please (cu pseudonime sugestive ca PolyCotN, AKrylik, SonOfaStitch sau The Knotorious N.I.T.) sunt vedete locale, dar şi sursă de inspiraţie pentru cluburi similare din alte oraşe sau ţări. Pe lista lor de obiective se află şi decorarea Turnului Eiffel. Aşteptăm ca româncele să se sesizeze şi ele. Atât de multe locuri gri şi triste din Bucureşti ar putea primi o hăinuţă colorată. Care, probabil, ar fi furată în ora următoare...