Era o vreme cînd eticheta de hardcore/gangsta rap însemna ceva. Pe atunci stelele erau nume/bande(?) ca N(iggers) W(ith) A(ttitude) şi al lor Ice Cube, Ice-T & ai săi Body Count, Public Enemy, Wu-Tang Clan, 2 Live Crew, plus toţi cei rezultaţi din trupele-astea - Chuck D, Dr. Dre, RZA ş.a. Oameni în general supăraţi, care nu purtau ţoale sport de firmă, nu umblau brambura în decapotabile ţipătoare dotate cu cît mai multe pipiţe despuiate şi, mai ales, erau destul de isteţi cît să poată pune în rime deştepte care ţi se lipeau de creier problemele lor cu lumea - albă, plină de poliţie agresivă, rasistă etc. Deseori erau radicali, violenţi, agitatori chiar (remember Straight Outta Compton sau Copkiller?), sexişti, într-un cuvînt ne-rezonabili. Dar ăsta era şi şpilul şi aia era atitudinea potrivită pentru epocă. Toate astea s-au dus de mult.
Şi n-ar fi nimic în neregulă cu asta, dacă "vedetele" genului, fie că spui Snoop, Dre, Eminem sau 50 Cent, nu s-ar vinde în continuare drept purtători de cuvînt ai unei lumi cu care nu mai au legătură decît în poză.
Acum, muzica lui 50: decerebrată, lipsită de imaginaţie, bună doar (eventual) pentru zguduit protuberanţele & extremităţile corporale. Plus că băiatul frazează ca dracu', n-are pic de stil sau carismă & arată ca un mutant umflat cu steroizi. Şi dacă nu v-a venit înapoi pe gît mîncarea de la mega-hit-ul de vara asta - Candy Shop - cu versurile lui de pseudo-fantezie porno ordinară, atunci fie aveţi un stomac foarte rezistent, fie n-aţi mai zappat de mult pe canalele muzicale.
Altceva, credeţi-mă, chiar nu merită zis despre această oroare cu pretenţii de fante de mahala/bişniţar de colţ (God Gave Me Style, ha?!) decît că singurul masacru de dorit ar fi fost ăla în care domnu' 50 a luat nouă gloanţe-n piept, ocazie cu care n-a mai scăpat (cum s-a întîmplat), ci a dat colţu' scutind lumea de mecla aia retardată. Pentru asta aş dansa Outta Control, In My Hood sau oriunde în altă parte.