Prefaţată de o succintă şi emoţionantă întîlnire cu doamna Brînduşa Zaiţa Silvestru, care a primit în acest cadru binemeritatul Premiu de excelenţă în animaţie, pentru întreaga activitate, oferit de UNIMA, premiera Teatrului "Ţăndărică" din Bucureşti cu Jack şi vrejul de fasole a bucurat o sală plină de copii, părinţi şi bunici, de numeroşi critici şi oameni de teatru interesaţi să revadă la lucru acest colectiv, adeseori capabil de surprize plăcute.
Spun surprize, căci nu o dată, lîngă semnătura prestigioasă a regizorului Cristian Pepino, s-au ivit pe afişele şi în palmaresul succeselor instituţiei noi regizori, tineri, proveniţi cîteodată chiar din rîndul interpreţilor, aşa cum s-a întîmplat şi în acest spectacol, pus în scenă cu talent şi cu manifestă fantezie de Daniel Stanciu, cel care este şi autorul scenariului.
Spectacolul cîştigă în interes, ritm şi exuberanţă prin muzica lui Dan Bălan, antrenantă şi amuzantă, dar mai ales prin scenografia Danielei Drăgulescu, viu colorată şi expresivă, generatoare de poezie şi umor, "urmărită" cu emoţie şi satisfacţie, îmi pare, nu numai de spectatori, ci chiar şi de... artiştii din scenă! Mai întîi Doina Ortelecan Dumitrescu (Jack), într-o adevărată risipă de energie (teatru, cîntec, dans), dar şi ceilalţi interpreţi, ca Angela Filipescu, Maria Varsami, Mihai Dumitrescu şi excelentul Bruno Mastan (o "văcuţă" buclucaşă, plină de nazuri şi de haz) se străduiesc şi, în ciuda unor pasaje mai puţin inspirate sau a unor hîrjoneli prelungite pînă la diluarea umorului, reuşesc, împreună cu păpuşile, să dea viaţă acestei poveşti în care binele, curajul, generozitatea şi ingenuitatea înving întrupările urîtului şi ale răului. Aşa cum mai întotdeauna se întîmplă la "teatrul de păpuşi".
Succesul de la premieră anunţă o viaţă lungă pentru Jack şi vrejul de fasole, timp în care nădăjduim ca şi materialul sonor (cîntec, muzică, replici) să ajungă la urechile publicului fără impurităţile şi excesele mai aproape de stres decît de bucurie.