Re:publik / decembrie 2007
1986, 12 mai: premiera new-yorkeză a celui de-a doilea lung metraj al unui regizor venit din lumea reclamelor, şi cu un singur film (The Hunger) extrem de artsy la activ, Tony Scott. Top Gun, titlu împrumutat de la porecla unităţii de elită menită să pregătească fruntea aviaţei militare americane. Cronicile relevante au fost, toate, distrugătoare. "Un poster pentru recrutare care e mai interesat de statutul de poster decît de recrutare" scria, cu tipica-i maliţie Pauline Kael. Şi: "o sclipicioasă reclamă homoerotică". Nici ceilalţi (Denby în New Yorker, Hoberman în Village Voice etc.) n-au fost mai amabili. TG părea chintesenţa exceselor şi vacuităţii de care sînt atît de des acuzaţi anii '80. Doar blockbuster-ul anului venea de la producătorii responsabili cu Beverly Hills Cop şi Flashdance, Don Simpson şi (pe atunci) mai puţin cunoscutul Jerry Bruckheimer. Dacă adaugi post-disco-ul cu accente tehno-pop de care debordează coloana sonoră (Harold Faltermeyer), ca şi piesele lui Moroder (Danger Zone!) ce decorează siderantele (încă! la mai bine de 20 de ani de la premieră!) dueluri aviatice, e uşor să vezi în Top Gun un videoclip de 1h40' despre "the need for speed", numai bun să crească semnificativ cifra înrolărilor cu puşti tembeli convinşi că vor da peste Charlie/Kelly McGillis pe post de instructor.

Dialogurile? Inept/macho/mobilizatoare - "Acolo sus n-ai timp să te gîndeşti. Dacă te gîndeşti, eşti mort!"?! Şi o romanţă hetero 100% de umplutură, lucru evident şi din durata redusă alocată prezentării ei, şi (mai ales) din faptul că maxima tensiune erotică e, clar, cea dintre rivalii piloţi-staruri, Maverick (Tom Cruise) şi Iceman (Val Kilmer), şi între coechipierii Maverick-Goose (Anthony Edwards).

Dar... Zîmbetul lui Cruise, devenit cam tot pe-atunci de milioane la propriu, duce povestea dincolo de toate replicile, situaţiile şi întorsăturile melo/clişeistice. Scenele din aer, turnate (evident) fără CGI şi alte prostii care le fac pe cele de azi să arate complet false, încă îţi taie respiraţia. Iar toată exhibarea asta machist/juvenilă, dublată de recurentele planuri cu tinerei plini de muşchi înfruntîndu-se în vestiare are ceva aproape irezistibil odată ce decizi să n-o iei în serios. Plus că aş vrea s-o prind eu pe domnişoara care nu şi-a dorit măcar preţ de cîteva clipe să păţească precum Charlie - tot barul acela cu bărbaţi în uniforme impecabile şi debordanţi hormoni isterici cîntînd din "suflet" You've Lost that Loving Feeling...
Regia: Tony Scott Cu: Tom Cruise, Val Kilmer, Anthony Edwards, Tom Skerritt, Kelly McGillis

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus