Patrick Wolf e oximoronic ca simplă apariţie şi pare genul de ciudăţenie pe care doar bătrîna Engliteră ar fi putut-o nutri. Look-ul de Bowie adolescent din era Hunky Dory/ Alladin Sane, de obiect sexual polimorf & delicat, îţi poate stîrni cele mai murdar/alambicate fantasme. (I se spune deja noul Bowie, iar unii au mers chiar pînă la a-l numi "noua Kate Bush"...) Dar baritonul percutant (un Scott Walker mai jucăuş) în care îşi cîntă piesele te trimite direct spre o lume apusă pe cînd nici măcar părinţii prodigiosului cantautor şi multi-instrumentist (care aici s-a ocupat şi de mixaj & producţie) nu se născuseră. Trubadurul cu aer de copil şi sensibilităţi vag gotice lasă în urmă pe The Magic Position o parte din afectarea melancolică a primelor 2 albume pentru o veritabilă şi grandioasă explozie pop. Albumul e un melanj anarhic, eclectic şi totuşi coerent de stiluri şi poze - în ciuda aparentului viraj spre o zonă mai accesibilă, omul şi-a păstrat doza de teatralitate.
Început cu o uvertură (şi, logic, închis de un cald Finale), TMP se/te plimbă nonşalant printr-o suită de stări şi poveşti al căror liant pare a fi, pe lîngă vocea lui Wolf, iubirea. Fie ea cu apăsate conotaţii erotice (piesa-titlu), languroasă în Bluebells, prim single ieşit din dorinţa de a transpune muzical un foc de artificii ("mai curînd Virginia Woolf decît Boney M" spunea domnul într-un interviu), hedonistă în Accident & Emergency (duet cu Edward Larrikin), macabră în Magpie (duet cu veterana Marianne Faithfull ce evocă stranietatea apăsătoare a unor Current 93) sau romantică - în sensul originar al termenului - în superba baladă Augustine. În rest - o întreagă lume în care pulsează simultan melancolia şi ambiguitatea moral/sexuală a cabaretului interbelic şi beat-uri IDM de care nu s-ar ruşina nici un Aphex Twin, bunăoară (instrumentalele The Kiss, Secret Garden), accente de jazz (Enchanted); şi cîteva mostre de perfectă melodicitate, dar nu mai puţin curioase, punctate fie de viori abundente (TMP, Accident...) ori trompete, blipuri şi un persistent iz glam - (Let's Go) Get Lost, The Stars.
Pe scurt, omul acesta pare antidotul la toţi Blunţii, Morrisonii ori Snow Patrolii ce sufocă lumea cîndva frumoasă numită pop.