Daniel Day-Lewis, proaspătul câştigător al unui premiu BAFTA, este recunoscut ca unul dintre cei mai exigenţi actori ai industriei de film. Marii regizori stau la coadă la uşa lui pentru a-l convinge să accepte roluri, dar în ultimii 10 ani a jucat doar în trei filme.
Preferă să creeze pantofi sau să lucreze în lemn decât să apară în filme de categorie B. Are în vitrină o statuetă Oscar, a trecut razant pe lângă alte trei, dar este favorit la Premiile Academiei de Film Americane din februarie 2008, pentru rolul din There Will Be Blood.
Printre nenumăratele personalităţi care populează marile ecrane şi imaginarul colectiv al epocii, Daniel Day-Lewis face figură separată. Care e limita dintre sinceritate şi poză nimeni nu poate şti cu siguranţă. Cert e că se află într-un moment fast al unei cariere pe care şi-a construit-o avantajând calitatea şi nu cantitatea. După un premiu Oscar deja în vitrină, se îndreaptă spre un al doilea. A luat pentru There Will Be Blood, recent, un premiu BAFTA şi a ratat cu puţin premiul de interpretare masculină la Berlin ce urma să-i netezească drumul spre Oscarurile din 24 februarie 2008.
S-a născut într-o familie bună, are o soră regizor de filme documentare, e căsătorit acum cu Rebecca Miller, fiica dramaturgului Arthur Miller, face naveta între Irlanda şi Statele Unite şi are două paşapoarte, irlandez şi britanic. Se declară un solitar, preocupat nu doar de viaţa, pe care o explorează prin intermediul rolurilor sale, dar şi de experienţa de zi cu zi.
Dacă Harrison Ford a fost tâmplar înainte de a deveni actor, Daniel Day-Lewis a descoperit această pasiune mai târziu. De altfel, de multe ori lucrează, alături de o echipă specializată, la decorurile filmelor în care joacă. La sfârşitul anilor '90 s-a retras în Italia, unde a cochetat şi cu meseria de pantofar. Se spune că i-a dat lecţii de actorie meşterului care, la rândul său, îl învăţa să facă pantofi. Câţiva ani mai târziu, meşterul obţine un rol la Commedia dell'Arte. Este, probabil, o modalitate de a fi cu ambele mâini înlăuntrul vieţii, de a-şi păstra sănătatea.
Daniel Day-Lewis şi-a închinat speech-ul de la primirea premiului de interpretare acordat de Sindicatul Scenariştilor Americani memoriei lui Heath Ledger. Australianul murise la scurtă vreme după ce interpretase un rol dificil, în filmul despre Bob Dylan I'm Not There, care îl consumase foarte mult, aducându-i insomnii şi stări depresive. Probabil că Daniel Day-Lewis ştie cât de mare e bătălia pentru a-ţi menţine în stare de funcţionare bateriile psihice. De aceea nu vrea să cadă în gura industriei americane de film. Se spune că Martin Scorsese a tras mult de el până să-l convingă să lase la o parte ocupaţiile de meşteşugar din Irlanda pentru a trece Oceanul ca să facă Gangs of New York.
Cu şcoala făcută la Old Vic, Daniel Day-Lewis a devenit încă de la primele roluri o certitudine. În filmul lui Paul Thomas-Anderson There Will Be Blood, el face un rol foarte dificil, având multe secvenţe în care trebuie să joace două lucruri diferite în acelaşi timp. Cea mai importantă secvenţă a filmului e poate aceea în care se supune convertirii şi acceptă botezul doar pentru a-i convinge pe ceilalţi să-l lase să caute petrol pe terenul lor. Între înger şi demon, Daniel Day-Lewis a alergat de multe ori fără a simţi plasa de salvare dedesubt. Acum, în jocul lui se simte siguranţa celui care a descoperit cum stau lucrurile.
Ca actor, trebuie să găseşti drum spre viaţa altcuiva, crede Daniel-Day Lewis: "Când eram tânăr", spunea el la un moment dat, "aveam ambiţia de a mă implica în proiecte foarte importante pentru mine, care să mă ducă undeva, indiferent de consecinţe. Dar încă de tânăr m-a îngrijorat direcţia în care acest lucru m-ar fi putut duce. De fapt, eşti încurajat, ţi se spune că trebuie să-ţi construieşti o carieră. Dar n-am cedat, nu era pentru mine. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-am dat seama de asta la timp, înainte să fiu apăsat de aceste anxietăţi".
Care e secretul jocului său atât de sigur şi pe care şi-l stăpâneşte de la a cădea în manierism? "Oamenii cred că pregătirea pentru rol ţine de un soi de autoflagelare. Să stai închis într-o celulă sau imobilizat într-un scaun cu rotile sau ceva de genul ăsta. Dar de fapt e vorba de a găsi un drum spre viaţa altcuiva, care e misterioasă. Şi atunci, datoria şi scopul meu principal sunt de a face ca acea viaţă misterioasă să capete un sens pentru ceilalţi."
Daniel Day-Lewis începe să pregătească un rol gândindu-se la el. Apoi începe să se documenteze. Imersiunea în lumea misterioasă a rolului nu se face fără a uita ştiinţa. Într-o lume tot mai haotică, în care talentul, acolo unde e, se pierde în junglă de asfalt a unei industrii nebuneşti - vezi sfârşitul tragic al lui Heath Ledger -, un mare actor cu picioarele pe pământ cum e Daniel Day-Lewis ne face să credem că se poate supravieţui succesului.
Premii:
Premiul Oscar pentru cel mai bun actor: My Left Foot (1989). Alte trei nominalizări: In the Name of the Father (1993), Gangs of New York (2002) şi There Will Be Blood (2007)
Trei premii BAFTA pentru cel mai bun actor: My Left Foot (1989), Gangs of New York (2002), There Will Be Blood (2007)
Globul de Aur pentru cel mai bun actor: There Will Be Blood (2007)
Biografie:
Daniel Michael Day-Lewis s-a născut în 1957 la Londra, într-o familie de artişti. Tatăl este cunoscutul poet englez al anilor '60 Cecil Day-Lewis, iar bunicul din partea mamei - fondatorul studiourilor de film Ealing. La 13 ani, renunţă la şcoală şi se dedică celor două mari pasiuni ale sale: tâmplăria şi actoria. La 14 ani, îşi face debutul în film cu rolul din Sunday Bloody Sunday. După o adolescenţă zbuciumată, se înscrie la cursuri de artă la Bristol Old Vic School. Marea recunoaştere internaţională vine în 1989, odată cu premiul Oscar pentru cel mai bun actor pentru rolul unui artist handicapat în filmul My Left Foot. De atunci, a mai fost nominalizat de trei ori la Premiile Academiei Americane de Film. În ultimii 10 ani, a jucat doar în trei filme. Timp de şase ani, a avut o relaţie cu actriţa franceză Isabelle Adjani cu care are un copil. Acum este căsătorit cu Rebecca Miller şi au împreună doi copii. Trăieşte în Irlanda, ţară care i-a acordat cetăţenia în 1993.