Nu vă gîndiţi la conotaţii politice, bătăliile naratorilor acestui basm intimist dulce-amar sînt cît se poate de personale. Vulnerabilitate în Poison Cup; nesiguranţă de îndrăgostit în Eyes on the Prize ori To Go Home, cover în cheie surprinzător de alertă după eroul lui Kurt Cobain, Daniel Johnston; nostalgie în Rollercoaster; căutări în delicata Chinese Translation ("What do you do with the pieces of a broken heart" se întreabă povestitorul rătăcit la un moment dat); înstrăinări (Today's Undertaking), chiar un Requiem în cheie blues pentru un om obişnuit care ştia să rîdă... toate se împletesc pentru a contura un album ca un soi de road movie desfăşurat agale pe drumurile întortocheat/prăfuite ale memoriei afective. Permanent meditativ-baladesc (mai ales în bucata-titlu), pendulînd între frenezie pop (Right in the Head) şi letargie melancolică (Afterword/Rag), uneori chiar în aceeaşi piesă, ca în duetul cu Jim James de la My Morning Jacket în fundal, Magic Trick. Mai orchestrat (corzi, başi, clape, chiar doi toboşari) decît precedentele lui producţii, dar nu mai puţin personal, Post-War pare venit dintr-o altă realitate - atemporală sau foarte îndepărtată, legată de tradiţia tuturor acelor trubaduri rătăcitori ai Americii (Ward e californian), de la Guthrie ori Dylan la Young sau Drake ce şi-au cîntat poezia indiferenţi la trend-uri de moment. Fantomatic, eteric, graţios şi reţinut. Ca un vis ceţos/frumos.