Premianta şi repetentul la schimb de cărţi

Cred că abia terminasem de învăţat alfabetul când am primit un bileţel de dragoste de la un coleg de clasă. Era scris stângaci şi avea şi un mic desen cu înflorituri. El nu se descurca prea bine cu şcoala şi la scurt timp a rămas şi repetent. Nu ştiu la cine îmi stătea mie gândul în perioada aia, cred că la băiatul care mi-a dat clasorul cu timbre în timpul unei ore şi mi-a zis şoptit pe sub bancă: "alege ce vrei tu de aici" , noi fiind colecţionari de timbre. Avea şi "belize", adică timbre neştampilate, deci valoroase, cu faună marină. Stăteam cu comoara in mână şi nu-mi venea să cred. Aveam şi câte o întâlnire bilunară la care negociam cu ceilalţi colecţionari, aşa că m-a impresionat mult că-mi dădea timbrele lui aşa pe degeaba, fără nici un schimb.

Bileţelul a rămas undeva pierdut, şi mult mai târziu l-am găsit şi l-am depus în "kit-ul de heartbreaker", cum îi spun eu, alături de alte bileţele de dragoste, numere de telefon, colecţia de "fetiţe" sau brăţara de piele cu ţepi, ţinte şi lanţuri confecţionată de primul meu prieten din generală care ştia că-mi place să ascult rock.

Cu colegul repetent mă mai întâlneam din când în când, fiind vecini. Nu mi s-a părut niciodată prost, nici sclipitor, ci doar normal, timid însă, dar în fine se crease aşa printre copii o atitudine că "Vezi Doamne, e repetent" şi probabil că-l incomoda şi pe el percepţia asta (iar bunicii lui erau nişte oameni speciali). Au trecut anii şi am început să am alte preocupări; am început să strâng mai degrabă cărţi decât bileţele, merg în diverse locuri, la concerte şi evenimente la Institutul Francez şi foarte rar mă mai întâlnesc cu "repetentul".

Dar de curând ne-am revăzut la "schimb de cărţi". Atunci mi-am dat seama că proiectul ăsta mi-a modificat nişte percepţii greşite. În primul rând mi-a reamintit încă o dată că nu e neapărat important cum înveţi şi ce note ai la şcoală. În al doilea rând că încă sunt destui iubitori de carte, nu numai clubberi, fotbalişti sau gură cască la cel mai mare brad din Europa. Iar iniţiativa asta e o şansă pentru cei cu talente organizatorice să facă ceva şi în oraşul lor pentru cultivarea plăcerii cititului şi a discuţiilor de după. Deocamdată întâlnirile se desfăşoară lunar în opt oraşe din ţară şi s-a găsit un entuziast şi prin Thailanda. Sunt aşteptaţi să se alăture noi doritori din alte oraşe.

Ce se întâmplă de fapt acolo? Ideea e simplă şi funcţionează: participanţii vin cu câte o carte cel puţin pe care o aruncă în joc, o pun pe masă la schimb. Se ţine o evidenţă scrisă cu ce s-a luat şi dat şi data viitoare sau mai târziu, la întâlnirile ulterioare îşi pot recupera cartea sau o lasă mai departe şi împrumută şi ei altceva.

Am trecut prin diverse faze cu cărţile: mi-au lipsit cat am avut biblioteca goală, le-am adunat, le-am citit şi vândut, le-am donat, acum iată că pot să le dau la schimb. Sigur puteam oricum să le schimb cu cunoscuţi, dar e mai bine s-o faci aşa în cadru mai larg, să cunoşti alte păreri, să găseşti oameni care chiar îşi doresc să citească mai mult sau chiar să afli că moldovenii de peste Prut şi-au tipărit şi revistă, după ce iniţial au lansat numai site-ul www.staredeurgenta.marte.ro.

"Schimb de cărţi" nu e la fel de palpitant ca bookcrosing, dar are farmec. Spuneţi-i networking, educaţie alternativă, sau discuţie amicală, dar proiectul este inedit in peisajul evenimentelor mioritice. În Bucureşti următoare ediţie este duminică 2 martie 2008, ora 15.00, la barul Lucky, ca de obicei. Invitat la această ediţie Costi Rogozanu.