"We are going to have open sexual intercourse on every street corner of America"... Aceste cuvinte, rostite hotărît, prefaţează albumul de debut al celei mai noi senzaţii din lumea hip-hop americană. Albă, pe deasupra. Te-ar putea duce cu gîndul la obositele clişee din mainstream-ul genului - pipiţe dezgolite, maşini bengoase, destrăbălare, machism şi o misoginie pe măsură. Dar dacă stai şi asculţi, vezi stereotipul făcîndu-se glorios ţăndări. O recentă copertă spunea "o privire necosmetizată asupra celui mai mare rockstar al hip-hop-ului." Alţii i-au zis rapper glam. Şi zău dacă etichetele antinomice nu-i vin mănuşă acestui copil tulburat al Oraşului Îngerilor. Cu o biografie care l-ar face şi pe creatorul lui JT Leroy să se îngălbenească de invidie, la fel de sordid/ameţitoare precum vignietele disfuncţionale din piesele cu care a înflăcărat deja mare parte din adolescenţii americani.
Băiatul unei evreice ai cărei părinţi erau supravieţuitori mutilaţi ai Auschwitz-ului şi al unui heroinoman pasionat de rhythm'n'blues şi cu ceva legături mafiote, Yeshe Perl (mult mai puţin glamourous-ul nume real al domnului, al cărui alias combină un hit dance optzecist al lui Tony Basil cu clasicul Roxy Music) a crescut în melting pot-ul losangelin, pictînd, făcînd grafitti-uri şi ajutîndu-şi încă din adolescenţă mama să vîndă marijuana pentru a se întreţine. Pînă a descoperit drogurile tari. Au urmat rătăciri, o perioadă de asumare a iudaismului în varianta sa strict/ortodoxă, moartea tatălui proaspăt dezintoxicat, o căsătorie, un copil, apoi abandonul, dependenţa şi prostituţia stradală. Pînă la reabilitarea cu sprijinul mamei... şi prietenia cu VJ-ul MTV Simon Rex care l-a încurajat să se apuce de muzică şi l-a lansat. Şi poate ăsta e unul dintre motivele succesului - dincolo de sexualitatea deşănţată (hitul Jane Fonda, imnul sarcastic închinat vacuităţii mulţimilor petrecăreţe de prin cluburile hip - So Rich, So Pretty, dar şi Dipped in Vaseline), imageria populată de travestiţi, criminali, hustleri şi alţi asemenea marginali din cîntecele lui sună al naibii de autentic. Dacă adaugi apariţia care te trimite cu gîndul undeva între hardcore (bustul gol, tatuajele) şi glam gotic (şi mai multe tatuaje, sclipici, dermatograf, mascara, jachete paietate) ori chiar heavy metal (pletele, pantalonii strîmţi) şi vocea tărăgănată, vag efeminată, numai bună pentru istoriile lasciv / macabre care-i compun repertoriul, atracţia imensă exercitată de acest individ, comparat deopotrivă cu alde Bowie sau Marc Bolan şi Eminem (deşi e la 180 de grade de homofobia şi agresivitatea aceluia), devine parcă mai uşor de înţeles. Iar spectacole în deschiderea White Stripes sau RHCP, seri cu casa închisă la Roxy, prezenţa pe coloana sonoră a serialului Entourage sau apariţia în reality show-ul lui Paris Hilton şi Nicole Ritchie, The Simple Life, unde-a cîntat morbidul Friends and Lovers pe post de piesă nupţială, nu fac decît să-i sporească notorietatea. Ar trebui să mai auzim de Mickey Avalon ceva timp de-acum încolo.