Problema cu Puffy, Daddy, (P.) Diddy sau cum îşi mai zice săptămâna asta ăl mai stilat (?!) individ din marea industrie e că a fost de la bun început o nulitate. Fler comercial, simţ pentru scos bani şi din piatră seacă - da, dar voce, talent, ritm sau rime cu cap - ioc. Omul însă consideră că nu mai are nimic de demonstrat şi îşi închină cu acest Press Play - titlu suficient de arogant pentru a funcţiona ca avertisment - o veritabilă odă.
Conturile babane, coperţile lucioase şi prime time-ul îi dau probabil dreptate. Ca şi pleiada de invitaţi veniţi să dea o mână de ajutor la ridicarea statuii - e doar marota hip-hop-ului mainstream să adune şi combine toate numele de succes ale zilei. Şi cum Diddy are destui bani, a strâns (degeaba!) de la Kanye West, Big Boi de la Outkast, Cee-Lo (jumătate din Gnarls Barkley), Jamie Foxx, Timbaland departe de cea mai bună formă, cu o bucată (Diddy Rock) parcă rămasă pe afară de pe albumul lui Timberlake. Plus divele genului - Christina pe Hold up, Nicole Scherzinger în previzibilul come to Me, Mary J. Blige. Pentru a încheia soft şi deplin penibil cu o pseudo-baladă în mare parte şutită din I Need Love al lui LL Cool J. Şi da, e uşor redundant să te iei de unul ca Diddy, dar în clipa în care o seamă de publicaţii de obicei serioase se trezesc că nu sună rău e poate cazul să spunem că asta nu înseamnă nimic. Ca şi Puff, de altfel.