Punctul de maximă atracţie al serii a fost, într-adevăr, Rapsodia pe o temă de Paganini de Rachmaninov, având-o ca solistă pe foarte tânăra pianistă Alina Elena Bercu, a cărei tehnică incredibilă transmite publicului o stare de încântare şi echilibru, tuşeul ei luminos, strălucitor adăugând o personală expresivitate interpretării. Pianistica ei are farmecul unei flori care se deschide, care îmboboceşte, romantismul pasional cu care este asociată de obicei lucrarea abordată fiindu-i încă străin. Şi e firesc să fie aşa. Profesoara ei, binecunoscuta Stela Drăgulin, care a mai păstorit destinele pianistice ale multor nume importante, precum Horia Mihail sau Mihaela Ursuleasa, ne-a mărturisit la Roma: "Alina este un copil absolut minunat, lucrăm de cinci ani împreună, ani în care a parcurs etape extraordinare, a cântat deja concerte de Beethoven, Chopin, Mozart, Şostakovici şi acum acest Rachmaninov, pe care l-a mai prezentat la Iaşi, Braşov şi cel mai recent la Hamburg, în noiembrie, cu un succes foarte mare, în faţa unei săli arhipline de 2500 de locuri, care a aclamat-o minute în şir în picioare. Apariţiile ei scenice nu sunt foarte frecvente, dar toate devin evenimente. În ultimul timp a cântat în Statele Unite, în Germania, în Italia şi bineînţeles în România. Are întotdeauna un succes foarte mare, dar noi nu privim vârsta de 13 ani ca pe motivul esenţial al acestui succes. "
Evoluţia micuţei pianiste a fost încadrată de două lucrări simfonice cu impact sigur la public şi ne referim la uvertura la opera Forţa destinului de Verdi şi Rapsodia I de Enescu, pagini spectaculoase, cu impresionante sonorităţi de ansamblu (eficient gradate de Ilarion Ionescu-Galaţi) şi cu evoluţii solistice captivante, personalităţi din toate partidele orchestrei demonstrând că pot cînta cu plăcere şi perfect din punct de vedere tehnic, atunci când există o motivaţie. Arhicunoscuta Rapsodie I de Enescu a fost prezentată într-o versiune alertă şi captivantă de maestrul Ilarion Ionescu-Galaţi, care ne mărturisea: "Aceste concerte trebuie să conţină lucrări atractive, dar trebuie să fie şi foarte bine cântate. Rapsodia I de Enescu, dar şi alte piese care pun în valoare tezaurul folcloric românesc precum Jora sau Paul Constantinescu ar trebui prezentate publicului din străinătate mai frecvent. În rest, pot spune că atâta timp cât ecuaţia între calitatea orchestrei, calitatea dirijorului, dificultatea programului şi numărul de repetiţii afectat acelui program echilibrează bine situaţia, lucrurile ies întotdeauna bine. Dacă vreunul dintre elemente se află în situaţie nefavorabilă, acest echilibru se strică."
La Roma echilibrul a fost perfect, "prietenia" maestrului cu orchestra prelungindu-se pentru întreaga săptămână, în care aveau să mai urmeze alte trei concerte, dedicate de această dată publicului de acasă.