SAMUEL L. JACKSON
MILLA JOVOVICH
Regia: Bob Rafelson
Scenariul: Cristopher Canaan, Steve Barancik
Distribuţia: Stellan Skarsgard, Doug Hutchinson, Grace Zabriskie
Imagine: Juan Ruiz Anchia
Montaj: William S. Scharf
Muzică: Jeff Beal
Costume: Mary Claire Hannan
Gen: Drama/Thriller
Producţie: SUA/Germania 2002
Durata: 103 min
SINOPSIS:
Viaţa de poliţist l-a lăsat pe Jack Friar (Samuel L. Jackson) zdrobit din punct de vedere emoţional, descurajat şi simţind cu disperare nevoia unei pauze. El crede că este deja în vacanţă atunci când termină de făcut bagajele şi se pregăteşte să părăsească oraşul pentru a se putea concentra asupra marii sale pasiuni, violoncelul. Din nefericire, înainte de a reuşi să plece, o vecină îi cere ajutorul pentru a-şi găsi fata care fugise de acasă împreună cu prietenul său. Venindu-i greu să refuze, în cele din urmă Jack acceptă.
Având la dispoziţie doar o poză a cuplului şi numele unei străzi, Turk Street, unde se pare că locuieşte prietenul fetei, Jack îşi începe căutările, dar vede o bătrână căzând şi se repede să o ajute. Femeia, doamna Isabelle Quarre (Grace Zabriskie), şi soţul ei, Thomas Quarre (Joss Ackland), insistă ca Jack să accepte invitaţia lor la ceai. Jack vrea să le arate poza cuplului dispărut, dar îşi dă seama că a pierdut-o. Începe să-l descrie pe prietenul fetei, dar ca din senin apare un tip, care îi pune pistolul la tâmplă. Omul crede că Jack îl urmăreşte pe el, şi refuză să creadă atunci când acesta îi spune că nu-l cunoaşte. În cele din urmă, îl loveşte pe Jack, care leşină.
Jack îşi revine, şi descoperă că a fost luat ostatic şi legat de un scaun; îşi dă repede seama că, din întâmplare, a dat peste o bandă de criminali, care plănuiesc spargerea unei bănci, lovitură complicată şi extrem de tehnologizată, al cărei câştig este de 10 milioane de dolari. El realizează că Hoop (Doug Hutchinson), tipul care îl lovise, este extrem de paranoic, şi că nu-i iese din cap ideea că în realitate Jack îl urmărea pe el. Îi mai cunoaşte şi pe ceilalţi membrii ai găştii: Tyrone, şeful cel alunecos, şi pe frumoasa prietenă a acestuia, vicleana Erin (Milla Jovovich).
Atunci când banda pleacă pentru a pune la punct ultimele detalii, Erin rămâne să-l păzească pe Jack. Ea încearcă să-l cunoască mai bine, şi când acesta intră într-o comă diabetică, îi salvează viaţa. Este o femeie calculată, sofisticată, care ştie cum să-i manipuleze pe cei din jur, şi care îşi ţese artistic pânza de intrigi, învăluindu-şi prada în ceea ce pare a fi cea mai autentică formă de sinceritate – cel puţin pentru bărbaţii care cad în capcana farmecelor ei. Discuţia despre muzică duce la a cânta împreună cu Jack. Îi arată acestuia o latură romantică, melancolică, şi cântă minunat la pian, ca o adevărată interpretă profesionistă. Ca răsplată pentru că i-a salvat viaţa, Erin îi cere lui Jack s-o înveţe să cânte la violoncel. Într-un interludiu fierbinte, plin de conotaţii sexuale, ei încetează să mai fie prizonier şi gardian, şi devin bărbat şi femeie, care simt o puternică atracţie unul faţă de celălalt. Cei doi par a se plăcea cu adevărat, dar nu putem şti dacă Erin este sinceră sau dacă nu face decât să continue şmecheria.
În acest timp, Tyrone şi Hoop îşi pun în aplicare planul la bancă, unde David Brewster, aşa-zisul "prieten bancher" al lui Erin aşteaptă – şi lucrează. În timp ce Hoop încearcă să deconecteze sistemul electronic al băncii, Tyrone (cunoscut şi ca domnul Abernathy) – se întâlneşte cu David pentru a discuta situaţia contului său. Atunci când se produce pana de curent, Tyrone face o scenă pentru a atrage atenţia directorului băncii. Ameninţă că va da banca în judecată, insistând că banii săi – 10 milioane de dolari – trebuie transferaţi până la ora 18.00, în caz contrar compania sa riscând să piardă 100 milioane de dolari. David spune că poate transfera banii cu ajutorul laptop-ului său, şi directorul băncii acceptă operaţiunea. Dar înainte de a-i da lui Tyrone discheta conţinând informaţiile despre cont şi parola, David insistă să o vadă pe Erin. Nemulţumit de întârzierea apărută în planul său, Tyrone se întoarce la maşina în care îl aşteaptă Hoop şi îi spune acestuia ce s-a întâmplat. În cele din urmă, reuşeşte să dea de Erin, care îşi dă seama că telefonul ei nu fusese bine pus în receptor, şi îl trimite pe Hoop să o aducă, în timp ce el rămâne să aştepte cu David.
Erin încearcă să obţină parola de la David, dar acesta insistă să rămână singur cu ea. Îşi continuă eforturile de convingere, şi încep să facă dragoste, dar Hoop năvăleşte în cameră, îi găseşte pe cei doi într-o poziţie cel puţin compromiţătoare, îşi iese din minţi şi îl omoară pe David. Tyrone este furios atunci când află că nici Erin, dar nici Hoop n-au reuşit să scoată parola de la David. Încearcă să spargă codul, dar nu poate. Cu toate acestea, Erin îşi încearcă şi ea norocul, tastează numele ei, şi reuşeşte să acceseze discheta.
Odată ajunşi în maşină, Tyrone îi anunţă pe Hoop şi pe Erin că planul s-a schimbat. În loc să se întâlnească cu domnul şi cu doamna Quarre la aeroport, ei trei vor încasa în Albany milioanele de dolari pe care le-au furat de la bancă, şi vor trece frontiera în Canada. Atunci când opresc pentru a face plinul, Erin se duce la toaletă şi îi face pe ascuns o poză lui Tyrone. I-o arată pe urmă acestuia, şi îi spune ca a găsit poza pe care o pierduse Jack, şi că de fapt acesta îl căuta pe el, nu pe Hoop. Erin îl convinge pe Tyrone să se întoarcă acasă şi să-l ucidă pe Jack, dar pe drum, Hoop (îndemnat de Erin), scoate un pistol şi îl îndreaptă către Tyrone. Acesta din urmă profită de psihicul labil al lui Hoop şi îl convinge să nu-l omoare.
Când ajung acasă, Tyrone îl trimite înăuntru pe Hoop, ca să-l omoare pe Jack, dar înainte de a începe să-l stranguleze, Hoop îi spune acestuia că trebuie să ajungă în Albany până la ora 8 în dimineaţa următoare. Luptând pentru a-şi salva viaţa, Jack reuşeşte să apuce un tirbuşon, şi îl înjunghie pe Hoop în gât. Atunci când Erin şi Tyrone vin pentru a vedea ce s-a întâmplat, Tyrone încearcă s-o convingă pe fată să-l ucidă pe Jack, dar aceasta refuză. Chiar atunci când aproape că o forţează să apese pe trăgaci, domnul şi doamna Quarre apar în casă pe neaşteptate, cu tot cu pistoalele de rigoare. Sunt furioşi pentru că Tyrone a încercat să-i fraierească şi cer discheta. Atunci când Tyrone le-o dă, el încearcă să apuce pistolul lui Thomas, care se declanşează din greşeală, şi o ucide pe doamna Quarre. Distrus, Thomas îşi pune pistolul la tâmplă şi se sinucide. Jack, care din nou luptă pentru a-şi salva viaţa, îl convinge pe Tyrone că-i poate ajuta să ajungă la Albany la timp, cu ajutorul maşinii sale, care are girofar de poliţie şi o sirenă.
Jack îi duce pe Erin şi Tyrone la Albany, de unde acesta ia milioanele de dolari sub formă de cecuri care pot fi încasate la diverse bănci. Atunci când Jack o pune pe Erin să aleagă între a merge cu el sau a rămîne cu Tyrone, aceasta se preface că îl alege pe Tyrone, dar mai târziu îi strecoară lui Jack un pistol, ascuns în scaunul din spatele maşinii. Jack îi spune lui Tyrone că este posibil ca una dintre bănci să fi memorat numărul lor de înmatriculare, aşa că se opresc pentru a schimba plăcuţele. Când se apropie de frontieră, Jack îl ameninţă pe Tyrone cu pistolul, dar acesta apasă pe trăgaciul puştii pe care o aţintise către spatele lui Jack, şi apoi iese din maşină, având încă arma în mână. Uimit, Jack reuşeşte şi el să iasă din maşină, descoperind astfel plăcuţele de înmatriculare pe care le pusese pe spatele scaunului, care au blocat împuşcătura şi i-au salvat viaţa. Îi spune lui Tyrone să renunţe şi trage două focuri de avertizare, atrăgând atenţia poliţiei de frontieră, ai cărei ofiţeri îl văd pe Tyrone cu puşca în mână şi îl ucid.
La sediul poliţiei canadiene, Jack pune la punct raportul către autorităţile locale înainte de a se duce să o vadă pe Erin. Ea îşi continuă vicleşugurile, şi încearcă să-l convingă să fugă împreună cu ea. Cum Jack refuză, ea părăseşte secţia de poliţie. Privind-o cum se îndepărtează, Jack le cere poliţiştilor canadieni să o aresteze, apoi se întoarce la viaţa sa obişnuită şi la marea lui dragoste, violoncelul.
DESPRE SCENARIU:
Făcând echipă cu Seven Arts, ApolloMedia şi Remstar, binecunoscutul regizor Bob Rafelson adaugă cu No Good Deed un nou thriller provocator în repertoriul său. Filmul este bazat pe nuvela omonimă a lui Dashiell Hammett, care a fost adaptată pentru ecran de Steve Barancik şi Christopher Canaan. Filmul este prezentat de Peter Hoffman, şi este produs de Sam Perlmutter, David Braun, Maxime Remillard, Andre Rouleau, Herb Nanas şi Barry Berg. Având la dispoziţie o distribuţie eclectică, din care fac parte actori extrem de talentaţi, precum Samuel L. Jackson, Milla Jovovich, Stellan Skarsgard şi Doug Hutchinson, No Good Deed îl are pe Paul Peters drept designer de producţie.
Pentru prezentatorul Peter Hoffman şi producătoarea Maxime Remillard, acesta a fost un thriller cu adevărat deosebit încă din prima clipă în care s-au implicat în realizarea sa. "Atunci când am început să citesc scenariul, mi s-a părut ca este un thriller acceptabil", spune Hoffman, a cărui activitate cinematografică include finanţarea mai multor proiecte artistice majore, printre care se numără Rules of Engagement, Johnny Mnemonic şi The Believer, care a câştigat Marele Premiu al Juriului la Festivalul Sundance din 2001. "Dar pe măsură ce am continuat să citesc, mi-am dat seama că nimerisem peste un adevărat succes, o poveste minunat concepută, care putea fi ecranizată dacă am fi avut distribuţia adecvată".
Povestind despre continuarea producţiei, Hoffman îşi aduce aminte :"Ne-am întâlnit cu partenerii noştri de producţie la Remstar, dar şi cu Bob Rafelson, care este o adevărată legendă atunci când vine vorba despre regie, şi ne-am dat seama că aveam cam aceleaşi păreri despre toate problemele care priveau filmarea. Apoi, am început procesul de distribuire a rolurilor.
DESPRE PRODUCŢIE:
Un alt aspect minunat al acestui film este că, asemenea thriller-elor clasice şi pieselor de teatru, multe dintre scenele cele mai palpitante se petrec în aceeaşi locaţie. Spre exemplu, gândiţi-vă la Angie Moorhead, care stătea în pat în Sorry Wrong Number, sau la Boris Karloff, aflat în conacul în care se adună nebunii, în The Dark Old House. Acesta este filmul negru la cel mai înalt nivel. No Good Deed, filmat mai ales într-un studio aflat într-o fostă bază a forţelor aeriene canadiene, în St. Hubert, i-a oferit designerului de producţie Paul Peters şansa de a recrea o altă locaţie importantă pentru desfăşurarea acţiunii – reşedinţa familiei Quarre. Chiar dacă pentru No Good Deed au existat şi filmări de exterior, scenografia interioară, adaptarea lui Peters după The Old Dark House, se află în centrul acestui thriller palpitant. Având la dispoziţie actori de prim rang, o viziune cinematografică inspirată şi designul lui Peters, filmul se anunţa a fi un mare succes.
Regizorul Rafelson este un mare fan al lui Peters. "Paul este genial", îl laudă Rafelson. "Am discutat despre ce îmi doream din punct de vedere al atmosferei, şi pe urmă l-am lăsat să-şi vadă de treabă. De exemplu, casa nu aparţine cu adevărat membrilor bandei, ei nu sunt decât chiriaşii. Dar cu toate acestea trebuia să-i acordăm atenţia cuvenita (pentru ca povestea să pară plauzibilă) şi să avem spaţii aerate şi curiozităţi arhitectonice. Oamenii trebuie să se vadă şi să-l audă unul pe celălalt, chiar dacă se află în camere diferite. Băieţelului meu, în vârsta de doi ani şi jumătate, îi plăcea la nebunie să deschidă şi să închidă uşile şi să se ascundă prin toate cotloanele."
Din punct de vedere tehnic, filmul s-a dovedit a fi o provocare majoră pentru Rafelson, mai ales din cauza orarului strict de filmare. "Am editat o grămadă imaginea cît încă se mai află în camera de filmat, şi n-am acoperit decât ceea ce era cu adevărat necesar. Este un film negru la prima vedere, dar de fapt este un film de jour (de zi), un ‚film blanc'. Împreună cu Juan Ruiz-Anchia, am folosit o cameră oarecum fixă, aşa că întreaga energie a venit mai ales din partea actorilor de excepţie, şi a faptului ca am avut grijă ca fiecare dintre ei să fie la un moment dat în prim plan".
Cu toate acestea, Rafelson crede că No Good Deed este mai mult decât un thriller sau decât un film noir. Pentru el, este şi o poveste de dragoste. "De fapt, mi se pare că în acest film povestea de dragoste este doar o parte a thriller-ului", remarcă Rafelson.
Rafelson a acceptat acest proiect deoarece, după cum accentuează el, "deja îi adaptasem pe Cain şi Chandler, şi pe deasupra sunt un mare admirator al lui Dashiell Hammett. În cazul de faţă, nuvela n-a făcut decât să schiţeze filmul, dar ne-a pus la dispoziţie această bizară adunătură de personaje – amuzante, lipsite de speranţă, pretenţioase şi periculoase. Am lucrat alături de un scriitor minunat, Steve Barancik, şi n-am făcut decât să accentuăm aceste calităţi şi să adăugam nişte muzică. Dacă ar trebui să etichetăm acest film, am spune că este un thriller, dar şi o comedie neagră piperată cu o poveste de dragoste. Deci, un thriller romantic, dar şi comic în acelaşi timp, care mai este şi un film negru, nu poate decât să strălucească."
Atunci când a fost întrebat ce l-a determinat să participe la realizarea acestui film independent, Samuel L. Jackson a răspuns: "Mi-a plăcut cu adevărat povestea, şi acesta este criteriul meu de bază atunci când aleg un scenariu". "În plus, m-a interesat foarte mult şi restul distribuţiei. Ceilalţi actori sunt foarte talentaţi, şi am făcut o echipă bună. Mi-am dorit în mod special să lucrez cu Stellan. Am făcut Deep Blue Sea împreună, dar n-am avut prea multe scene comune, deci a fost grozav că în sfârşit am ajuns să facem o scenă doar noi doi. Întotdeauna l-am admirat mult pe Stellan".
Un alt motiv pentru care Jackson a acceptat rolul lui Jack a fost provocarea de a cânta la un instrument muzical, lucru pe care nu l-a mai făcut din copilărie. "Mda, scenele în care cântam la violoncel au fost cele mai dificile", spune Jackson. "Chiar a trebuit să arăt şi să par ca şi cum aş fi cântat cu adevărat, şi asta a fost o provocare pentru mine ca actor". În plus faţa de a cânta la violoncel, a mai fost o activitate, sau mai degrabă o chestie statică, destul de provocatoare şi de unică în timpul filmărilor la No Good Deed. "Faptul că am fost legat a fost o altă parte interesanta a experienţei", spune el. "Trebuia să încerc să mă gândesc la cum să pun în valoare lucrurile pe care trebuia să le fac, şi în acelaşi timp, să dezvolt o relaţie cu personajul Millei, atât orală cît şi vizuală (mai degrabă decât fizică), ceea ce a fost o adevărată provocare."
Skarsgard a mai văzut şi oportunităţile pe care le putea avea în afară platoului. "Mi s-a părut că scenariul este de aşa natură încât actorii se pot distra lucrând la el, şi au fost o grămadă de scene grozave".
Skarsgard îşi aminteşte: "De exemplu, chiar mi-a plăcut scena în care Hoop pune pistolul la tâmpla personajului meu, şi eu trebuie să-l conving să renunţe. Tyrone este un personaj cu adevărat interesant. Este clar atunci când te uiţi la acest film că el este şeful acestei mici bande de escroci ciudaţi, şi că totul trebuie să decurgă conform planului – asta până când apare Jack. La început, Tyrone se crede cel mai deştept tip de pe suprafaţa pământului, şi trăieşte cu impresia că poate supravieţui oricărui cataclism. Cred că Jack nu l-ar putea suferi pe Tyrone în nici o situaţie, deoarece acesta este extrem de arogant."
Lui Skarsgard îi place foarte mult întreaga distribuţie. "Este vorba despre un ansamblu, asupra căruia fiecare şi-a imprimat nota personală", crede el. "Veţi vedea o grămadă de personaje ciudate, şi nici unul nu seamănă cu celălalt. În plus, povestea este şi ea neobişnuită, având elemente care vor atrage atât spectatorii mai în vârstă cît şi pe cei mai tineri". Ca şi Remillard, el îl laudă în mod special pe directorul de imagine: "Am mai lucrat cu Juan, şi este un adevărat maestru. Este foarte concentrat şi rapid atunci când filmează. Ştie cum să lumineze minunat întreaga scenă, cum să accentueze toate detaliile, dar în acelaşi timp să le permită actorilor să se mişte aşa cum aceştia cred de cuviinţă. Nu ne îngrădeşte în nici un fel, ceea ce e grozav."
Cu privire la Rafelson, Skarsgard spune: "Cât despre Bob, el are o viziune extrem de personală. Pot să garantez că nu va face un film care să semene cu ceva ce aţi mai văzut până acum. Când m-am uitat, în tinereţe, la Five Easy Pieces, am fost cutremurat, am simţit un impact care avea să dureze. Bob este extrem de interesat de actori şi de actorie – este mai preocupat de aceasta din urmă decât de acţiunea în sine. Îi place să spună poveşti complexe din punct de vedere uman. Cred că aş fi putut accepta acest film chiar şi fără să citesc scenariul, într-atât îmi doream să lucrez cu Bob. Odată ce l-am citit, mi-am dat seama că era chiar bun, şi asta n-a făcut decât să mă încânte şi mai mult."
DESPRE DISTRIBUŢIE:
Era important ca cele două personaje principale, Jack, protagonistul, şi Tyrone, eroul negativ, să fie jucate de doi actori experimentaţi şi talentaţi în adevăratul sens al cuvântului, şi am avut noroc că Samuel şi Stellan erau disponibili. Din întâmplare, cei doi, care au lucrat până acum la proiecte extrem de diferite, au fost parteneri în filmul Deep Blue Sea. Deja se respectau enorm unul pe celălalt din punct de vedere profesional".
Dar, chiar şi după ce a fost sigur că şi-a găsit interpreţii principali, Hoffman a simţit că rolul său nu s-a sfârşit. Încă mai trebuia să găsească ceilalţi actori care să întregească distribuţia. "Căutam un amestec deosebit, cu un talent actoricesc de excepţie, de aceea am dorit să reunim un grup de actori faimoşi, între care să existe o reală chimie."
"Fiecare actor a imprimat nota sa specifică rolului care i-a fost desemnat", adaugă Remillard. "Într-adevăr, atunci când priveşti întregul film, îţi dai seama cît de talentat este fiecare dintre ei, şi cum reuşeşte să se adapteze acestei adunături de rataţi, împrumutând poveştii un element de film negru, care o transformă într-o piesă cu adevărat unică."
"Privind mulţimea de actori care îşi disputau aceste roluri, mă simţeam extrem de mulţumit", observa Remillard. "Din perspectiva mea de mândru producător, ştiam că am avut la dispoziţie un buget limitat, dar cu toate acestea am făcut un film care va da bine pe ecran. Bob Rafelson şi echipa sa de vedete au creat pentru noi o adevărată operă de artă. No Good Deed alătură vechile tehnici cinematografice şi valorile producţiei moderne. Simţul cinematografic al regizorului nostru de imagine, Juan Ruiz-Anchia, este cu adevărat excepţional. Acest tip de film este unul pe care cinefilii n-au norocul de a-l mai vedea foarte des, şi mă bucur că am fost în măsură să le facem această bucurie."
Jovovich admite că scenariul a atras-o încă de la început, şi ca atunci când l-a citit, habar n-avea cine urma să fie implicat în realizarea acestui film. "Pur şi simplu mi-a plăcut", îşi aminteşte ea. "Personajul meu m-a impresionat deoarece până acum n-am mai jucat rolul unei femei obişnuite, ci mai degrabă eroine fantastice, aflate în situaţii ciudate (cel mai bun exemplu este extraterestrul din Al cincilea Element). Aici pot juca o tipă sexy, sofisticată, o femeie în carne şi oase." Ca pe majoritatea actorilor din acest film. Pe Jovovich a atras-o cel mai mult şansa de a lucra alături de o distribuţie atât de talentată şi de complexă. "Atunci când mi-am dat seama ce oameni erau implicaţi în producţie, m-am simţit de parcă aş fi găsit cireaşa de pe tort".
Cât despre personajul ei, Erin, Jovovich spune: "Este un adevărat produs al mediului în care trăieşte, şi acesta nu este unul prea bun, dar îi stă în putere să devină o fiinţă minunată, inteligentă şi sensibilă. Din cauza anturajului, ea a trebuit însă să mintă şi să se folosească de oameni, şi asta o transformă într-un personaj cu atât mai interesant, deoarece este o tipă complexă. Pentru ea, viaţa alături de Hoop este de neimaginat, deşi îl face pe acesta să creadă altceva. În ceea ce o priveşte, totul se reduce la a minţi, a concepe tot felul de intrigi şi la a-i face pe ceilalţi să acţioneze în beneficiul ei. Dar Jack este un bărbat adevărat, tipologie pe care Erin n-a mai întâlnit-o până acum. Este foarte multă tensiune sexuală atunci când cei doi sunt împreună. Jack este un tip puternic, o persoană onestă pe care ea o poate privi cu admiraţie – se simte suficient de bine în preajma lui pentru a fi ea însăşi".
Cat despre colaborarea cu Rafelson, Jovovich spune că s-a distrat de minune. "Atunci când lucrezi cu el, îţi dai seama, instinctiv, că vei da ce ai mai bun în tine. Ne-am străduit cu toţii să-l ajutam să facă din No Good Deed un film pe cinste. Şi dacă aveam o problemă, Bob era întotdeauna dispus să ne asculte. Le permite actorilor săi foarte multă libertate."
Întrebată despre scena ei preferată, Jovovich remarcă: "Ei bine, chiar dacă nu sunt prea multe dialoguri, trebuie să spun că cel mai mult mi-a plăcut scena gustării de dimineaţă. A fost ca un mic dejun în familie, când fiecare îşi arată adevărata personalitate, şi a fost ocazia perfectă pentru mine ca s-o pun pe Erin într-o lumină favorabilă. Acest grup este ca o familie ciudată, dar drăguţă. Domnul şi doamna Quarre sunt bunicii, Tyrone este tatăl, Erin este sora mai mare, Hoop este băieţelul iar Jack este musafirul. A fost chiar amuzant să-i pot vedea pe toţi cum interacţionează".
Dintre toţi actorii filmului, lui Doug Hutchinson, faţa pe care aţi urât-o în Culoarul morţii şi o veţi dispreţui la fel de mult în No Good Deed, îi place cel mai mult să vorbească despre această experienţă. "Cel mai mult m-a atras lista cu distribuţia", recunoaşte el, care s-a dovedit a fi un factor crucial în hotărârea să de a face acest film. "M-a încântat foarte mult participarea lui Stellan, şi mai lucrasem înainte cu Sam, la A Time To Kill. Ce e amuzant e că de fiecare dată când lucrăm împreună, personajul meu îi face eroului său nişte chestii cu adevărat teribile, dar acesta din urmă îşi ia întotdeauna revanşa. Ei bine, lucrurile nu se schimbă cu nimic – puteţi sta liniştiţi, personajul lui Sam se va răzbuna din nou pe mine."
Hutchinson este de părere că personajul lui Hoop a prezentat destule provocări. "Hoop este cel de-al treilea în acest trio de hoţi, este un fel de tânăr protejat", explică el. "Are o contuzie craniană, rezultat al unui accident mai vechi, şi trebuie să ia medicamente, dar mai trebuie să se ferească şi de violenţă. Sfârşeşte prin a părea cel mai mare ticălos de pe ecran, aşa că Bob şi cu mine am tot încercat să-l facem mai uman. Am vrut să-i justificăm lipsa de fapte bune printr-un sentiment profund de dependenţă." Ca şi lui Skarsgard, lui Hutchinson i-a plăcut scena în care Hoop ţinteşte pistolul către Tyrone. "Erin şi Hoop plănuiesc să distrugă această figură paternă, şi vine momentul în care eu îi pun pistolul la tâmplă", povesteşte Hutchinson. "Veţi observa că este o scenă extrem de încărcată emoţional, dominată de sentimente precum frică sau panică. Este ca şi cum te-ai pregăti să-ţi împuşti propriul tată, te face să simţi acea trăire sălbatică".
Hutchinson este încântat de faptul că acţiunea filmului se desfăşoară cu precădere într-o singură casă. "Este ca o piesa, ca un film de şcoală veche", spune el. "Are această atmosferă dramatică, dar în acelaşi timp este extrem de veridic, şi mă simt onorat că am participat la realizarea sa."
Hutchinson spune despre Rafelson că "Bob este o legendă în carne şi oase, este unul dintre părinţii filmului independent. Face cu adevărat parte din istoria Hollywood-ului. În plus, are o viziune extrem de neconvenţională asupra lucrurilor. Odată ce am intrat în toată această nebunie, a început să mi se pară chiar amuzantă. Nutresc un respect adânc pentru el şi pentru opera sa."
Rotunjind distribuţia de hoţi care face deliciul filmului, îi descoperim pe cei mai experimentaţi actori cu putinţă, care fac dovada talentului lor de excepţie dându-le viaţă domnului şi doamnei Quarre. Această echipă de escroci, care mai sunt şi căsătoriţi, se iubesc cu adevărat, dar în acelaşi timp sunt unul dintre cele mai neconvenţionale cupluri cu putinţă.
Joss Ackland, un englez care a jucat pe numeroase scene şi care şi-a dedicat întreaga viaţă actoriei, îl interpretează pe domnul Quarre. Ackland, încântat că este implicat într-un adevărat film noir, este şi el un admirator al lui Bob Rafelson. "Acesta a fost unul dintre motivele pentru care am vrut să particip la No Good Deed", spune actorul care acum mulţi ani a cinat cu Alfred Hitchcock. "Bob este genial din punct de vedere tehnic. Îmi aduce aminte de Hitchcock şi , după părerea mea, cineaştii independenţi ca el dau adevăratul farmec al acestei industrii. Cu greu mai poţi vedea în zilele noastre o producţie a unui mare studio în care răufăcătorul să nu moară de două ori, sau în care urmărirea cu maşini să nu fie excesiv de lungă. Studiourile şi-au depăşit pur şi simplu atribuţiile. Independenţii îşi fac treaba foarte bine, şi putem vedea nişte filme minunate făcute de ei."
Cât despre No Good Deed, Ackland spune: "cred că ceea ce face ca filmul nostru să fie cu adevărat interesant este faptul că îşi asumă nişte riscuri. Fără riscuri, nu poţi avea măreţie. Este un amestec extraordinar de comedie, dramă, teroare şi tragedie."
Grace Zabriskie (doamna Quarre), actriţă născută în California, care a apărut în numeroase filme în anii '70 şi care este poate mai bine cunoscută pentru rolul ei ca mamă a lui Susan, prietena blestemată a lui George din serialul de succes Seinfeld, a fost de asemenea încântată de acest proiect. "Niciodată n-am văzut o asemenea relaţie (cea dintre doamna şi domnul Quarre) pe marele ecran", spune ea. "Este un amestec ciudat de vulgaritate şi tandreţe. Cred că este unul dintre cele mai minunate aspecte ale filmului şi mă bucur că am putut fi parte din el." Una dintre scenele preferate de Zabriskie este cea în care doamna Quarre încearcă să-i adune pe toţi pentru gustarea la care trebuie să participe toţi membrii aşa-zisei sale familii. "Chiar mi-a plăcut partea în care îmi pierd controlul, după ce anunţ că masa a fost servită, iar Tyrone decide de unul singur că vom renunţa la mâncare", explică ea. "Nu este decât un moment minor, dar este greu să potriveşti nuanţele unei manii obişnuite cu cele ale unei crize de isterie."
Cât despre regizor, Zabriskie nu face decât să-l laude. "Atunci când lucrăm împreună, aduce cu el o notă incredibilă de relaxare", spune ea. "În plus, Bob este extrem de accesibil, nu este un tip care habar n-are despre ce vorbeşti atunci când îi pui întrebări legate de motivaţie. Înţelege tot ceea ce trebuie să facem, şi în această privinţă este un adevărat regizor de actori."
Pentru regizor, distribuţia de la No Good Deed este punctul forte al filmului, şi el accentuează meritele fiecăruia. Vorbind despre distribuţie, Rafelson observă "Samuel Jackson a adus multă demnitate şi o notă de vulnerabilitate pe care le-a impregnat în rolul său. Milla este extrem de frumoasă şi de inteligentă. Nu mai jucase înainte un astfel de personaj, şi încă nu ştie să pară leneşă sau făţarnică, aşa că a fost un rol minunat pentru ea. Inteligenţa nativă a lui Stellan şi dorinţa sa de a experimenta l-au ajutat să pună în valoare până şi cele mai ascunse detalii ale eroului sau. Joss are o voce minunată, un gât de 18 inci, şi ştie cum să scape cu graţie de sub puterea rolului. Doug este un actor foarte deştept, care este pregătit să vadă toate aspectele patologice ale cazului, printre care se numără şi singurătatea sau ambiţia romantică. Cât despre Grace, personajul ei trebuia să ţină o puşcă în mână, dar în acelaşi timp să fie extrem de elegant. Ştie cum să aprofundeze din punct de vedere psihologic orice rol care i se oferă."
Opera lui Rafelson demonstrează că s-a dedicat poveştii personajelor sale, şi că a ştiut să le păstreze ambiguitatea şi contradicţiile. A pus la punct o strategie de lucru care poate fi cu greu egalată din punct de vedere al complexităţii intelectuale, dramatice şi morale, sau pentru plăcerile şi rezonanţa emoţiilor pe care le pune la îndemâna publicului. Aflăm dovada valorii atemporale a filmelor sale în faptul că opera sa este adeseori subiectul retrospectivelor care au loc la cele mai prestigioase festivaluri şi cinemateci ale lumii, dar că este şi subiect de studiu pentru studenţii şi savanţii care sunt dornici să descopere comorile pe care le conţine.
Samuel L. Jackson (Jack Friar) şi-a început cariera actoricească după ce a absolvit colegiul Morehouse din Atlanta, cu o diplomă în Artă Dramatică. În timpul perioadei în care a studiat acolo, Jackson şi-a făcut debutul cinematografic cu Together For Days(1972). La început, Jackson a jucat mai ales în piese de teatru, printre care se numărau şi piesele lui Shakespeare, dar a avut şi roluri originale în două dintre piesele Augustei Wilson, la Yale Repertory Theatre. În 1976, a apărut în serialul de televiziune Movin' On, apoi s-a mutat la New York, unde s-a alăturat companiei Negro Ensemble. În timp ce lucra cu această trupă, a cunoscut un alt elev de la Morehouse, regizorul Spike Lee, care mai târziu l-a distribuit pe Jackson în patru dintre filmele sale. Jackson s-a făcut repede remarcat, şi a fost din ce în ce mai apreciat de critici pentru talentul său. Printre cele mai cunoscute filme ale sale, începând cu anul 1981 şi până în prezent, se numără Ragtime, Coming To America, Sea of Love, Do The Right Thing, Mo' Better Blues, Goodfellas, Exorcist III: The Legion, Def By Temptation, Jungle Fever, Betsy's Wedding, Patriot Games, Johnny Suede, The Meteor Man, Pulp Fiction, The New Age, Die Hard: With a Vengeance, Sphere, Jackie Brown, The Red Violin, The Great White Hype, The Negotiator, Star Wars Episode I, Deep Blue Sea, Rules of Engagement, Shaft, The Caveman's Valentine, Mefisto în Onyx, The 51st State şi Star Wars II, care va putea fi vizionat în curând. Printre distincţiile obţinute de Jackson se numără un Premiu Special al Juriului obţinut la Festivalul de la Cannes în 1991, un Premiu al Cercului Criticilor de Film din New York, în calitate de Cel Mai Bun Actor într-un Rol Secundar (pentru Jungle Fever), o nominalizare la premiile Academiei pentru Cel mai Bun Actor într-un Rol Secundar (Pulp Fiction) şi acelaşi premiu din partea academiei Britanice de Film şi Televiziune (tot pentru Pulp Fiction). În plus, Jackson a produs majoritatea filmelor sale recente.
Stellan Skarsgard (Tyrone) a devenit o vedetă încă din adolescenţă, în ţara sa natală, Suedia, cu rolul principal din serialul de televiziune Bombi Bitt och jag, în 1986. Între 1972 şi 1988, a jucat la Teatrul Dramatic Regal din Stockholm, în producţii ca Vita rum, Ett dromspel şi Master Olof, ca şi în filmul lui Hans Alfredson, Enfaldige mordaren, Den, un rol care i-a adus lui Skarsgard un Premiu Guldbagge şi un Urs de Argint la Berlin, în 1982. Având peste 70 de filme la activ, de-abia în 1988, cu The Unbearable Lightness of Being a ajuns Skarsgard să se facă cunoscut publicului american. Printre rolurile care au urmat se număra cele din The Hunt for Red October (în care îl interpretează pe căpitanul rus Tupolev), The Perfect Murder, rolul principal din filmul The Ox, nominalizat la Oscar în 1991 şi regizat de binecunoscutul Sven Nykvist, Last Dance, Zero Kelvin, Insomnia, Volcano Man, macabrul serial francez The Kingdom II, Amistad, Good Will Hunting, My Son the Fanatic, Savior, Ronin, Deep Blue Sea, Passion of Mind, Signs and Wonders, Timecode, Harlan County War, Aberdeen, Kiss Kiss Bang Bang, The Glass House, Taking Sides şi Beneath the Banyan Trees. Cu toate acestea, Skarsgard rămîne extrem de apreciat pentru rolul său din Breaking The Waves, în 1996. Printre distincţiile obţinute de Skarsgard se număra Premiul pentru Cel mai Bun Actor la Festivalul de la Berlin, în 1982, premiul pentru cel mai Bun Actor Suedez în acelaşi an, Premiul Pentru cel Mai Bun Actor, la Festivalul de Film de la Rouen în 1988 şi 1992, Silver Hugo pentru Cel Mai Bun Actor, Premiul Festivalului de Film de la Chicago în 1991, Premiul Special al Juriului la St. Sebastien în 1995, Marele Premiu la Festivalul de Film de la Cannes în 1996 (pentru Breaking The Waves), un premiu pentru Cel Mai Mare Succes European în Cinematografia Mondială şi medalia de argint la Festivalul de Film Telluride, în 2000.
Milla Jovovich (Erin) s-a născut la Kiev, dar s-a mutat în Statele Unite când avea cinci ani. A devenit model încă de la vârsta de 11 ani, dar mai apoi s-a reorientat către actorie. Printre filmele Millei se număra Return to the Blue Lagoon, Kuffs, Chaplin, Dazed and Confused, The Fifth Element, unde a jucat rolul frumoasei extraterestre Leeloo, He Got Game, rolul principal din celebrul The Messenger: The Story of Joan of Arc ( Ioana d'Arc ), Million Dollar Hotel, The Claim, Dummy, Zoolander, You Stupid Man şi Resident Evil. Este şi un muzician talentat. Trupa Milla & Plastic Has Memory a interpretat melodia "On The Hill" la Hollywood Goes Wild, un proiect de binefacere care a strâns fonduri pentru Wildlife Waystation. În plus, a fost una dintre numeroşii artişti care au înregistrat melodia "We are Family", pentru un act de caritate iniţiat de Crucea Roşie Americana. Chiar dacă pentru ea cea mai importantă este carieră ei de actriţa, Milla este una dintre cele mai de succes supermodele, şi acum este ambasadoare a produselor L'Oréal.
Doug Hutchinson (Hoop) s-a născut în Statele Unite şi a lucrat în teatrele locale timp de mai mulţi ani, atât pe, cât şi în afara Broadway-ului, înainte de a-şi face debutul cinematografic în 1988, cu Fresh Horses. În cele din urmă, s-a mutat în California, unde s-a făcut repede cunoscut pentru rolurile sale de pe micul ecran. Printre filmele sale de televiziune se numără The Young Riders, China Beach, Love And War, Robin's Hood, Diagnosis Murder, Murder She Wrote, Space Above and Beyond, The X-Files (într-un rol episodic), Party of Five (alt rol episodic), Local Heroes, Planet Rules, Millennium, The Practice şi Dope. Rolul lui Hutchinson ca Percy Wetmore, gardianul afurisit din filmul Culoarul Morţii, o adaptare după unul dintre romanele de succes ale lui Stephen King, i-a adus actorului recunoaşterea de către critici. În A time To Kill, Hutchinson joacă rolul violatorului unei tinere fete, şi îl are drept partener pe Samuel L. Jackson. Printre celelalte filme ale lui Hutchinson se numără Chocolate War, Batman and Robin, Bait, The Salton Sea şi I Am Sam.
Bob Rafelson (regizor) este una dintre cele mai cunoscute figuri ale cinematografului american, deoarece timp de treizeci de ani a ştiut să se pună în valoare ca regizor, scenarist şi producător al unei serii de filme recunoscute pentru faptul ca sunt adevărate deschizătoare de drumuri. După ce a studiat la Darmouth şi şi-a făcut ucenicia alături de David Suskind, Desilu şi Columbia Screen Gems, Rafelson a creat şi produs binecunoscutul film de televiziune The Monkees. În continuare, şi-a făcut debutul cinematografic cu Head, la care a semnat scenariul alături de Jack Nicholson, vedeta filmului The Monkees.
Ulterior, Rafelson a pus bazele BBS Productions alături de partenerii săi, Bert Schneider şi Steve Blauner. Compania se va transforma într-un sol fertil pentru renaşterea cinematografului american, producând filme celebre precum Easy Rider, Five Easy Pieces, The Last Picture Show şi documentarul premiat de Academia de Film, Hearts and Minds. Easy Rider, regizat de Rafelson, pentru care a câştigat premiul Criticilor de Film din New York, este frecvent citat de critici drept unul dintre cele mai bune filme americane ale anilor '70. Filmul a fost nominalizat la mai multe premii ale Academiei, printre care se număra şi cel pentru cel Mai Bun Scenariu, care a fost semnat de Rafelson.
Următorul film al lui Rafelson, The King of Marvin Gardens, care îi are în rolurile principale pe Jack Nicholson, Bruce Dern şi Ellen Burstyn, este şi el catalogat drept unul dintre cele mai bune filme al anilor '70. În Stay Hungry, Rafelson şi-a demonstrat din nou capacitatea de a descoperi şi a lansa tinere talente, oferindu-le şansa de a se afirma lui Jeff Bridges, Sally Field şi Arnold Schwarzenegger. În The Postman Always Rings Twice, după un scenariu de David Mamet, vor apărea Jack Nicholson şi o actriţă relativ necunoscută pe vremea aceea, Jessica Lange. Black Widow, cu Debra Winger şi Theresa Russell, i-a permis lui Rafelson să depăşească frontierele thriller-ului psihologic, transformând căutarea unui ucigaş în serie într-un studiu de caracter aprofundat. Filmat în Africa, următorul sau film a fost Mountains on the Moon, un proiect ambiţios care povestea căutarea disperata a fluviului Nil, în secolul 19, de către savanţii britanici Sir Richard Burton şi John Hanning Speke. A urmat Man Trouble, în care au jucat Jack Nicholson şi Ellen Barkin. Cel de-al optulea film care a marcat colaborarea lui Rafelson cu Jack Nicholson a fost Blood and Wine.