Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  August Rush

Între minunat de înălţător şi mare brânză siropoasă - August Rush


Cinemagia, noiembrie 2007
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Se spune despre August Rush că are darul de a face oamenii să plângă încă din trailer - poate mai degrabă datorită muzicii, privilegiată într-adevăr cu un acces mai facil spre scurtăturile sufletului. La nivelul întregului film, soundtrack-ul foloseşte piese gospel, rock şi clasice, combinate armonios şi eficient - ceea ce contribuie în mare parte la atenuarea efectelor dezamăgitoare ale povestirii, destul de clişeatice şi indiscutabil siropoase. S-ar putea şi ca previzibilitatea scenariului să se revendice de la parafraza dickensiană explicită: talentatul orfan August Rush (Freddie Highmore) - aşa-l cheamă, pentru cine se aşteptase la un titlu traductibil ca "Iureşul de august", sau cam aşa ceva - rămas pe străzile New York-ului, nimereşte sub aripa unui personaj de tip Fagin, numit "Vrăjitorul" (Robin Williams), care se ocupă de recuperarea/exploatarea (sau viceversa!) aurolacilor binecuvântaţi de Calliope, Euterpe şi Polyhymnia (trecem peste faptul că micul geniu sare direct de la "Mamelor din lumea-ntreagăăă..." la nivelul lui Puccini, când el nici notele nu le-a studiat, nici gura nu-i miroase. Până şi Amadeus a avut ceva mai mult de lucru cu iniţierea.)

Categoric, reţeta conţine toate ingredientele pentru a înmuia inimile însetate de romantism lacrimogen - sau, dimpotrivă, a-şi atrage ironiile pieilor groase, hârşite prin toate poncifele genului. Dacă victimele seducţiei sale vă vor îndemna să vă duceţi la el cu toată familia, de la copii până la bunici, aşteptaţi-vă şi la comentarii sarcastice privind rigiditatea situaţiilor, formalismul mizanscenelor şi falsitatea declarativă a dialogurilor - ca să nu mai vorbim de piesa finală, care ar fi trebuit să dovedească geniul componistic al protagonistului, uitând că cine are cât de cât cultură muzicală va recunoaşte în ea aranjamente pe motive din Bach. Noroc că Jonathan Rhys Meyers e chipeş ca o încrucişare între Malcolm McDowell şi Johnny Depp, iar formaţia gospel cântă acceptabil (în măsura în care putem accepta şi că bisericuţele din Harlem sunt dotate cu orge veritabile).

13 noiembrie, 2007,
Bucureşti, România




 Toate articolele despre August Rush


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Mihnea Columbeanu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer