"Trebuie să te mişti repede, să prinzi ocazia", spune Thierry Frémaux, delegatul general al Festivalului de la Cannes, cînd vorbeşte despre munca de selecţioner. Frémaux a fost numit de Radu Mihaileanu, la Gala Gopo 2008, "Dumnezeul Festivalului de la Cannes", ceea ce nu e o exagerare, pentru că nu Gilles Jacob, ci el are ultimul cuvînt asupra selecţiei. Thierry Frémaux şi echipa lui văd cam 1.500 de filme pe ediţie, din care aleg 50 pentru Selecţia Oficială, iar dintre acestea 20 pentru Competiţia Oficială. O muncă ce începe din timpul festivalului în curs.
"Am o superstiţie. Întotdeauna către sfîrşitul festivalului încep să fac liste. Pe urmă, din iunie pînă în noiembrie, călătoresc prin lume ca să caut filmele pentru ediţia următoare." Meseria de selecţioner nu presupune doar pasiune pentru cinema şi ştiinţa de a alcătui o selecţie coerentă ("nu e pe «îmi place/nu-mi place», ci pe ce s-ar potrivi în selecţie, pentru că poţi să nu fii impresionat ca cinefil de un film, dar trebuie să recunoşti dacă e un mare film"), nu doar rezistenţă (de a vedea şi şapte filme pe zi), ci şi diplomaţie. Cînd am vrut să aflu în cadrul conferinţei de presă de la CNC (care a avut loc după o întîlnire cu studenţii de la U.N.A.T.C. ) dacă are formule speciale prin care îi refuză pe cineaşti (mai ales că spusese că tot timpul îl sună producători oferindu-i "cel mai tare film din lume"), a răspuns întrebîndu-mă dacă nu ştiu eu vreo formulă prin care orgoliul unui cineast ar putea fi calmat fără durere.
"Deciziile pe care le luăm sînt respectate", a adăugat. "E o meserie în care spun «nu» de foarte multe ori." Ne spusese oricum mai devreme că aceasta e regula jocului. "Marii cineaşti o acceptă, deşi sînt uneori dezamăgiţi. După ediţia de anul trecut, am vorbit cu Joel Coen şi i-am spus «Să nu fii dezamăgit!», iar el a spus: «OK. Nu am luat nici un premiu la Cannes, dar poate o să luăm un Oscar »."
Selecţionerul general de la Cannes spune că, deşi telefonul lui mobil sună în permanenţă şi e asaltat de mesaje, în alcătuirea selecţiei "nu există presiune şi nici vreun lobby. Facem alegeri bune, dar şi greşeli".
Există acum patru ţări cu cinematografii puternice: România, Mexic, Coreea şi China
"Am venit să vă spun că pentru noi, la Cannes, cinematografia română contează, dar asta nu înseamnă că în două luni o să fie un film românesc în competiţie la Cannes", ne-a avertizat Thierry Frémaux, de parcă ne-am fi aşteptat să ne spună că da, Boogie de Radu Muntean sau Nunta mută de Horaţiu Mălăele sînt deja selecţionate. Thierry Frémaux a vorbit foarte frumos despre filmul românesc, confirmînd impactul pe care îl are în afară şi de care unii dinăuntrul graniţelor încă se îndoiesc. "Există cinematografii care au o tradiţie îndelungată, cum sînt cea franceză sau italiană, dar mai sînt cinematografii care, avînd o tradiţie, o reînnoiesc. Există patru ţări cu cinematografii puternice în acest moment: România, Mexic, Coreea şi China. Am vrut să vin la Bucureşti ca să vă arăt ataşamentul Cannes-ului pentru cinematografia română, dar şi să vă mulţumesc. Pentru mine, să am filme ca 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile sau California Dreamin' (nesfîrşit) în selecţie a fost un cadou şi o binecuvîntare."
Thierry Frémaux s-a întîlnit în acea zi şi cu Eugen Şerbănescu, preşedintele CNC, alături de care - ca şi de ministrul Adrian Iorgulescu - a stat la masă la Gala Gopo 2008. Probabil că le-a spus şi lor că "filmul este o bogăţie naţională", că în Franţa, La Règle du jeu / Regula jocului de Jean Renoir e în programa de bacalaureat sau că "statul trebuie să se implice în ajutorarea filmului". Thierry Frémaux n-a venit parcă la Bucureşti doar ca musafir de vază la Gala Gopo 2008, cît să le sugereze autorităţilor că e timpul să se implice serios în susţinerea filmului.