O grămadă de monştri cretini - Aliens vs. Predator - Requiem

Cinematograful are, pe lângă marii regizori şi marii actori de care vorbim cel mai adesea, şi o galerie respectabilă de monştri. Unii mai cu panaş, alţii doar cu o istorie îndelungată, destui reali, cel puţin la fel de mulţi rod al fanteziilor bolnăvicios/morbide. Atât siniştrii Alieni, ieşiţi (ca design) din pana genialului H.R. Giger, cât şi mai banalii dar forţoşii Predatori, în această ultimă categorie se încadrează. Cu precizarea că Alien, monstrul ce se aciuează în interiorul oamenilor pentru a răbufni violent de-acolo în momentele de maximă tensiune, a dat una dintre cele mai importante francize SF/horror din istorie, semnificativă şi calitativ, nu doar din punct de vedere al succesului financiar. Franciză pe ale cărei episoade şi-au pus semnătura câteva dintre numele mari ale genului (şi nu doar) - Ridley Scott, James Cameron, David Fincher, Jean-Pierre Jeunet. În timp ce seria Predator a fost, doar/mai curând, un mare hit de box office.

Cineva a avut acum 4 ani ideea briliantă, pe mai vechiul model al încrucişării francizelor horrorifice profitabile (vezi şi Freddy vs. Jason), de a-i aduce împreună pe acelaşi generic. A rezultat o fantezie umedă a fanilor şi, deopotrivă, un filmuleţ de duzină cu ceva efecte speciale spectaculoase şi creier cât al unei păsări de gospodărie. Dar cum banii n-au miros (şi nici minte) cineva acolo sus, în vârful studiourilor hollywoodiene care ne bombardează cu remake-uri tot mai debile, poveşti retardate şi fantezii big budget stătute, a decis că e cazul să existe o continuare. În care cele două rase fără milă să invadeze un paşnic sătuc american din Colorado, odată cu prăbuşirea unei nave a Predatorilor încărcată cu embrioni de Alieni. Şi, de parcă n-ar fi fost suficientă banalitatea odioasă a premisei, să mai şi combine cele două specii monstruoase pentru a ne servi, asezonat cu lupta bravei armate americane pentru protecţia paşnicilor cetăţeni şi pseudo-fiori de duzină, o nouă struţocămilă: Predalien-ul. Adică scârboşenia rezultată prin încrucişarea monştrilor care se descurcau binişor şi ca rase pure. Cum arată şi ce vrea dumnealui, ca să nu mai pomenim de drăgăstoşii părinţi, ori de cum se descurcă vajnicul şi greu încercatul popor american şi de data asta, chiar n-are rost să vă mai povestim aici. Dacă vă tentează, puteţi să aflaţi la cinema, unde mirifica realizare va atrage cu siguranţă un puhoi de adolescenţi plictisiţi. Ce rost are o asemenea idioţenie chiar n-avem de ce să ne mai întrebăm, iar. Cui îi foloseşte - nici atât. Noi vă spunem doar că atâta tâmpenie rareori s-a înghesuit în spaţiul unei ore şi jumătate de film, fie el şi SF/horror. Şi era ceva concurenţă pe ecrane actualmente în materie de debilitate, credeţi-ne! Nici scurtimea nu e o scuză, uneori. Pe de altă parte, sunt şanse mai mari să nu se epuizeze rezerva de popcorn până la genericul final...