decembrie 2003
Pe ecranele tulcene s-a rătăcit fără să-şi dea seama Lara Crotf Tomb Raider: The Cradle of Life, filmul la care se pare că s-a distrat mai mult echipa în timpul filmărilor decât se distrează spectatorul în timpul spectacolului: s-a plimbat pe banii producătorului prin Grecia, China, Siberia, Africa, a făcut plajă printre duble, Jolie a învăţat să meargă cu ski-jet-ul (asta chiar că e dură), a flirtat cu Gerard Butler (oh, şi mai oribil!) şi, evident, s-a trezit cu vreo 10 milioane în bancă (Doamne, asta-i tortură curată!).

Jolie a fost nominalizată la Zmeura de Aur pentru primul Tomb Raider (un succes de box-office, spre deosebire de acesta), dar revine în forţă, cu puteri proaspete, mai hotărâtă ca niciodată să câştige fructul aurit! Pe bune: în unele scene, joacă halucinant de prost, chiar dacă Lara în carne şi oase arată de parc-ar fi făcută pe calculator - adică e perfectă! În timpul asaltului de efecte speciale la care te supune De Bont (Speed şi Twister pe vremurile sale bune) nu poţi să remarci că nu e totuşi aşa plictisitor: ba chiar îţi fură ochii pe alocuri; ba chiar aş putea zice că e mai bun decât precedentul! Câteva scene de acţiune dure trebuiesc menţionate: saltul cu paraşuta de pe un zgârie-nori hong-kong-onez, urmărirea cu motocicletele de pe fortăreaţa chinezească, submarinul care apare sub Lara, în mijlocul mării; plus, bine-nţeles, corpul lui Jolie (deşi nu intră la capitolul "acţiune").

P.S.: Dacă vă vine să credeţi, scenariul original e scris de Steven E. De Souza (Die Hard) şi James V. Hart (Contact)!

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus