The Medallion - Arte marţiale în ritm de comedie

După două filme serioase, realizate de Zhang Yimou şi Chen Kaige (Hero : Eroul şi, respectiv, Împărat şi asasin, văzute pe marile ecrane - primul, şi pe micile ecrane - al doilea), prezenţa unei comedii inspirate de existenţa unui miraculos medalion ce oferă posesorului viaţa veşnică scade la un nivel periculos ştacheta producţiei cinematografice orientale. Despre Gordon Chan nu ştim decît că este apreciat drept unul dintre cei mai prolifici autori din Hong Kong, cineast care ştie să armonizeze stilul oriental cu cel hollywoodian de a face film.

Un scenariu haotic, totuşi, cu cinci autori, ne propune o poveste ce începe într-un templu budist din Hong Kong, unde îşi face de cap un criminal irlandez urmărit de Interpol (Cap de Şarpe, interpretat de Julian Sands) şi care se continuă pe meleagurile super-agentului irlandez Arthur Watson (Lee Evans, o replică palidă a lui Jim Carrey sau, dacă doriţi, a veteranului Norman Wisdom), poliţist nevoit să colaboreze cu omologul său din Extremul Orient, Eddie Young (jucat de Jackie Chan). Întreg filmul se bazează pe divorţul între cei doi poliţişti, prostia şi orgoliul unuia fiind puse în balanţă cu profesionalismul şi îndemînarea celuilalt.

Filmul nu duce lipsă de o colecţie bogată de efecte speciale care asesonează fără strălucire performanţele afirmate în artele marţiale pe care le etalează cînd vrei şi cînd nu vrei celebrul Jackie Chan.

Cît despre poveste, aceasta nu face decît să avanseze laitmotive văzute într-o sumedenie de alte filme cu criminali şi poliţişti nătîngi, cu avalanşa de pumni şi urmăriri, nu totdeauna încheiate cu succes, cu happy-end-ul de rigoare, dar cu multe gaguri răsuflate, cu repetiţii obositoare şi cu rezolvări filmice lipsite de orice inspiraţie.

Cu toată participarea unor studiouri profesioniste, specializate pe generarea efectelor speciale pe calculator, de multe ori acestea apar ca aţa albă la un costum negru, spectatorii începînd să se plictisească de acest gen de somni-fer cinematografic.

În concluzie, o comedie facilă, fără pretenţii şi care nu aduce nimic nou în peisajul nostru cinematografic.