Revoluţiile ca şi represiunile au nevoie de lumea spectacolului. Şi lumea spectacolului de ele. Spectacolul Teatrului Nottara se apropie de această realitate, folosind tonul elegiac.
Ajuns la vârsta când dezamăgirile nu mai dor, Arthur Miller, unul dintre cei mai importanţi dramaturgi ai secolului XX, a scris o piesă ironică despre mistica revoluţionarului şi realitatea dictaturii, despre modul în care se condiţionează reciproc, alcătuind împreună acea realitate fluidă unde toate ideile se dizolvă, caracterele îşi pierd coerenţa şi vorbele - sensul. Într-unul din eseurile sale, Arthur Miller povestea cum Ben Ami, actor din Brookloyn de mare succes prin anii '30, atrăgea publicul seară de seară mimând preludiul unei sinucideri pe scenă, spaima atroce şi uşurarea renunţării. Întrebat cum de reuşeşte să fie atât de convingător el a răspuns că nu are nici un fel de stofă de sinucigaş că nici nu se poate gândi la un asemenea act, dar că detestă să se spele cu apă rece şi de câte ori începe pe scenă gestul cu ducerea revolverului la tâmplă îşi imaginează că intră gol puşcă sub rozeta unui duş îngheţat.
Acest tip de situaţie este descris în piesa întitulată Resurrection Blues, jucată la Teatrul Nottara sub titlul Blues, o comedie amăruie care înfăţişează simultan exaltarea şi deriziunea eroismului. În realitatea înfăţişată convenţional a unei dictaturi latino-americane revoluţia necesară este declanşată de un tânăr (nu apare pe scenă niciodată, decât sub forma unor lumini, interpreţii sunt tulburaţi, nu şi spectatorii) urmat de o iubită fanatică (Raluca Gheorghiu) şi de un ţăran (Adrian Văncică), realist şi şugubăţ, revoluţionar pragmatic, deci ezitant. Se presupune că el ar reprezenta masele. Actorul îşi dotează personajul cu un haz simpatic. Dictatorul (Ion Haiduc), un general crud pentru că e prost se străduieşte din răsputeri să facă faţă situaţiei prin măsuri extraordinare: după capturarea rebelului, el organizează o răstignire şi pentru ca acţiunea să aibă ecoul şi foloasele necesare încheie şi un contract pentru transmisia în direct a supliciului. Trimiterea la sacrificiul christic aruncă în derizoriu întreaga întâmplare: Henri Schulz (Alexandru Repan) intelectualul marxist, văr al dictatorului, încearcă să-i salveze pe oameni fără a-şi trăda ideile, sugerate scenic de căciula Armatei Roşii cu steaua în cinci colţuri purtată consecvent. În cheie minoră, dramaturgul se răfuieşte cu iluziile şi dramele vieţii sale adulte, elaborând un material dramatic cusut cu îndemânarea care a înlocuit harul.
Regizorul Petre Bokor e mai bogat cu o experienţă: a verificat îndeaproape cum s-a produs descompunerea comunismului în România. E mai puţin dispus să ia în serios idealurile sub orice formă s-ar prezenta ele, dar dezamăgirea nu e întotdeauna productivă pe scenă. El nu poate lua nici o clipă în serios platforma revoluţionară a răsculaţilor, ciocnirea dintre cei doi veri ideologic adversari, dar biologic - rude - se joacă în tonalităţi de varieteu în complicitate cu publicul, somat să nu creadă în nimic. Haiduc şi Repan obţin aplauze, dar ei sunt actori mai buni, mai subtili decât se arată aici. Ironia devine băşcălie şi băşcălia nu suportă ambiguitatea, produs al inteligenţei critice.
Spectacolul îşi recapătă suflul odată cu apariţia organizatorilor distracţiilor populare: Emiliy Shapiro (Cerasela Iosifescu) negociază cu abilitate, fără a ieşi din pielea personajului, căile de convergenţă, compromisurile fără de care până şi viaţa revoluţionarilor ar fi imposibilă. Inteligenţa şi sensibilitatea capătă realitate scenică. E secondată decent de boss-ul ei, Skip L.Cheeseboro (Alexandru Jitea).
Acţiunea reintră în matca interogaţiilor piesei: răstignirea se suspendă, sinuciderea e inutilă, dictatorul va încerca să îmbunătăţească viaţa săracilor, profesorul universitar se va retrage în bibliotecă să citească, iar televiziunea va căuta alte transmisii în direct. Revoluţia, sacrificiul condiţionat de un duş rece se amână. Mai bine nespălat decât comunist.
(trei stele)
Blues de Arthur Miller.
Spectacol de Petre Bokor.
Scenografia: Viorica Petrovici.
Interpretează: Ion Haiduc, Alexandru Repan, Cerasela Iosifescu, Aexandru Jitea, Raluca Gheorghiu, Adrian Văncică.