Ciorovăială pentru Arta modernă

Clujul ardea şi Misirianţu se pieptăna înainte de a păşi pe scenă în seara zilei de 7 mai 2008. Seară memorabilă. Se pieptănau (citeşte: se păruiau) de zor şi suporterii celor două echipe rivale pe străzi, înainte şi după derby-ul care a făcut din CFR Cluj campioana din provincie a fotbalului naţional. Într-o asemenea zi incendiară, istorică, într-o asemenea ardere municipală, nu puteau fi mulţi spectatori în Sala Studio a Naţionalului din oraşul acerbei confruntări, oricine îşi poate da seama de această evidenţă. Aşa că Arta lui Sorin Misirianţu (regizor) şi a partenerilor lui de scenă (Dan Chiorean şi Ruslan Bârlea) a fost aplaudată de puţinele palme ale unor prieteni şi colegi, aflaţi de faţă pentru a vedea ce a ieşit până la urmă din repetatele tentative ale celor trei de a juca Arta autoarei franceze Yasmina Reza pe scena clujeană. Şi au aplaudat sincer, îndelung pentru că au avut ce aplauda.

Să-mi fie iertată neglijenţa de a scrie titlul piesei aşa cum am făcut-o în rândurile de mai sus până acum, dar substantivul jucatei piese pe scenele europene apare în consemnări ocazionale când articulat, când nearticulat, ghilimelele iniţiale puse de autoare pierzându-şi-le pe calea succesului. Date fiind aceste glisări ale titlului, speculaţii prea mari nu se pot face pornind de aici. Artă sau pseudo-artă, nu contează. Oricum, despre ceea ce ar putea fi artă e vorba sau, mai exact, despre reverberaţiile pe care aceasta le produce în relaţiile dintre trei prieteni. Ce fel de artă? Artă modernă, sofisticată, nonfigurativă, în orice caz atractivă pentru dermatologul Serge din moment ce achiziţionează un tablou în alb cu o sumă exagerată. Dorinţa lui de a epata şi în acest fel va lovi brusc în relaţiile cu Marc, inginer, şi Yvan, vânzător într-o papetărie. Netrebnicul tablou adus în locuinţa sa iscă adevăratul conflict, un conflict de principii din care are de suferit însăşi prietenia lor.

Deşi nu are alura unui ins atins subit de aspiraţii de preţiozitate şi snobism ieftin, cum cred că s-ar fi cerut pentru rol, Dan Chiorean creează un Serge apropiat de tipologia personajelor maziliene: mic la suflet, dar prezumţios şi atent la banii din cont. Vestimentaţia croită din mătăsuri îl menţine tot la limita ridicolului. Pe Sorin Misirianţu m-am săturat să-l văd tot în clasicul costum bărbătesc, când partenerele îşi puneau bigudiuri, semn al clasei de mijloc din care face parte inginerul Marc. Poate că acesta (costumul) îi subliniază mai bine conservatorismul şi ca atare ar trebui să-l accept. Un joc mai nuanţat se impunea, totuşi. Cel mai potrivit în rol a fost Ruslan Bârlea. Yvan este un copil modest, uşor naiv, cu bun simţ, cald, apropiat, care şi reuşeşte aplanarea conflictului dintre firile prea înfierbântate ale celor doi.

Să revenim la cifra trei. Ecuaţia pusă în piesă e extrem de simplă. Trei puncte sunt necesare pentru a determina un plan. Planul tabloului problematic în acest caz. Cei trei eroi înfăţişează punctele nevralgice ale geometricului plan înclinat spre derivă în care sunt incluse şi analizate cu acribie relaţiile umane din ziua de azi. De aceea tabloul suspect atârnă deasupra capetelor celor trei căutându-şi stabilitatea? S-ar putea aici să fie o fericită rezoluţie regizorală. Cele mai neînsemnate reacţii sau consideraţii despre "artă", despre partenere, despre cum dau deoparte fumul de la ţigară, despre căsătoria apropiată a lui Yvan pot sta la baza unor iritări de moment, transformate în jigniri ce pot degenera în violenţă. Spiritele se aprind uşor, omul de azi e tot mai vulnerabil, mai susceptibil de tot ce-l înconjoară şi edificiul prieteniei poate ajunge la fel de uşor să se clatine ori chiar să se prăbuşească.

Piesa scrisă de Yasmina Reza se opreşte aici pe linia conflictului. Evidenţiază fragilitatea relaţiilor umane pornind de la un debuşeu comic atracţios, fără ca eroii să ajungă la ură agresivă sau la ambiţia de a-şi impune punctul de vedere prin forţă. Fanii celor două echipe clujene, pe străzi, printre poliţişti, au mers mai departe. În acest context, iată, arta (plastică, teatrală) poate fi şi un semn de avertizare, poate o lecţie sau o revanşă. Revanşa artei.

Teatrul Naţional Cluj, Sala Studio
Arta, de Yasmina Reza
Regizor: Sorin Misirianţu
Actori: Dan Chiorean, Sorin Misirianţu, Ruslan Bârlea.