Spellbound - Alfred Hitchcock îşi păstrează puterea de Fascinaţie

Pelicula Fascinaţie/Spellbound (SUA, 1945) este unul dintre cele mai reprezentative filme (dar care piesă din această întinsă filmografie nu este la rîndul ei reprezentativă?) din opera lui Alfred Hitchcock, unul dintre cei mai mari creatori de formă din istoria cinematografului, pus la locul său, însă de-abia de generaţia de critici şi regizori care a constituit aşa-numitul Nou Val francez de la sfîrşitul anilor '50-începutul anilor '60.

În rolurile principale, un cuplu de actori care ar face cinste oricărei pelicule produse în zilele noastre, dar va mai curge apă pe fluviul Potomac pînă să se mai nască astfel de interpreţi: Ingrid Bergman şi Gregory Peck (acesta din urmă, decedat, din păcate, chiar în anul care tocmai s-a încheiat). Principalul punct de atracţie al filmului, care necesită atenţie maximă la vizionare, este dat de celebra secvenţă a visului, transpus în imagini foarte minuţioase. Acesta este în întregime creaţia geniului plastic al lui Salvador Dali, care a supervizat cu minuţie transpunerea cinematografică a viziunii sale onirice.

Spellbound este un film superb, în care Hitchcock se ocupă de unul dintre subiectele care au fost la modă de-a lungul întregului secol XX, teoria psihanalitică, evident îmbrăcat în trama unui thriller îmbibat de suspans. Povestea unui cuplu de medici psihiatri, în care bărbatul se dovedeşte amnezic, chinuit de coşmaruri inexplicabile, pe care colega şi iubita sa îl va ajuta să le descifreze, are un aer familiar cu mult mai tîrziul Twelve Monkeys al lui Terry Gilliam, deşi acolo este citată explicit o altă capodoperă hitchcockiană, Vertigo.

Să reamintim definiţia suspansului, dată de maestrul sperieturilor cinematografice: "Ceva aşteptat de toată lumea, dar a căruia producere este amînată cît mai mult timp". Lucrul cu Sir Alfred nu era deloc uşor, majoritatea actriţelor care au turnat cu el mărturisind despre tratamentul tiranic, discreţionar pe care au fost obligate să-l suporte. Actriţa Ingrid Bergman a mai constituit un cuplu de aur, cu Cary Grant, în alt film hitchcockian, Notorious, rămas în analele cinematografului şi pentru cel mai lung sărut pe ecran înregistrat vreodată.