Joaquin Phoenix
Anna Paquin
Ed Harris
Scott Glenn
Regie: Gregor Jordan
Scenariu: Eric Weiss
Imagine: Oliver Stapleton
Montaj: Lee Smith
Muzică: David Holmes
Costume: Odile Dicks-Mireaux
Gen: Comedie neagră
Producţie: SUA 2001
Titlu original: BUFFALO SOLDIERS
Sinopsis:
„În timp de pace, omul războinic se atacă pe sine." – Friedrich Nietsche
1989. Zidul Berlinului va cădea în curând, iar lumea va deveni un loc mai sigur, în care va putea fi instaurată nouă ordine mondială.
Dar în afara oraşului Stuttgart, în Germania de Vest, la baza militară Theodore Roosevelt, specialistul Ray Elwood (Joaquin Phoenix), din Batalionul 31 de Aprovizionare, îşi dă seama că Războiul Rece începe să frigă. Elwood este un ticălos încântător, un recrut care a reuşit să transforme calvarul milităriei într-o înfloritoare reţea de afaceri ilegale, mai mult din plictiseală decât din ambiţie. Oficial, în timpul zilei este secretarul batalionului, şi ascultă ordinele prostănacului, dar generosului comandant Wallace Berman (Ed Harris). Pe de altă parte, Elwood nu se dă în lături de la nimic, de la furtul de la localnici până la procurarea de heroină pentru nemilosul şef al Poliţiei Militare, sergentul Saad.
Atunci când soseşte noul sergent (Scott Glenn), care îşi mărturiseşte intenţia de a eradica corupţia din întreaga bază, Elwood nu se gândeşte că ar putea avea vreo problemă cu noul venit, mai ales după ce pune ochii pe fata şefului, noncomformista Robyn (Anna Paquin). Dar urmează armele furate, în valoare de 5 milioane de dolari, cu care se trezeşte pe cap, nevasta geloasă a lui Berman, un turc nebun care face trafic de droguri şi, implicit, dorinţele neîmplinite, trădarea şi crima.
Bazat pe celebrul roman al lui Robert O'Connor, Buffalo Soldiers este cel de-al doilea film al regizorului australian Gregor Jordan, care a câştigat numeroase premii ale Academiei Australiene de film în 1999, cu Two Hands.
Despre producţie:
Încă din prima clipă în care a aflat de existenţa personajului principal al filmului, Gregor Jordan şi-a dat seama că Specialistul Ray Elwood, din Batalionul 31 de Aprovizionare merită să se bucure de întreaga sa atenţie. „M-a fascinat felul în care acest individ imoral se poate transforma cu uşurinţă într-un critic veridic al valorilor umane", explică regizorul. „Elwood, în maniera sa cu totul superficială, demonstrează ipocrizia miturilor în care am vrea cu toţii să credem, despre gloria războiului şi a puterii. Din fericire", adaugă Jordan, „reuşeşte să-şi păstreze simţul umorului în tot acest timp."
Din întâmplare, Gregor Jordan nu a fost singurul care s-a simţit atras de farmecul deosebit al lui Ray Elwood. Rainer Grupe, producător de origine germană, cumpărase încă din 1996 drepturile de autor pentru romanul lui Robert O'Connor, care descrie o armată americană al cărei unic duşman este plictiseala, lâncezind în Germania anului 1989 (perioadă în care a căzut zidul Berlinului), şi a fost pasionat de atmosfera unică a acestei cărţi. „Am locuit în Germania de sud-vest în anii `70 şi `80, şi pot spune că am crescut cu imaginea tancurilor americane, a camioanelor care treceau mereu pe lângă noi", explică Grupe. „Erau 350.000 de soldaţi americani staţionaţi aici, în 64 de baze răspândite peste tot în Germania de sud-vest. Am trăit impresii puternice, care mi s-au întipărit puternic în minte, şi Buffalo Soldiers este singura carte care a putut să redea atât dramatic cât şi realist aceste scene".
O impresie destul de persistentă, e adevărat, dar găsirea celei mai indicate persoane pentru ecranizarea celebrului roman al lui O'Connor s-a dovedit a fi o problemă destul de dificilă pentru Grupe, asta până în ziua în care a dat peste o casetă cu un nou film australian, numit Two Hands, o comedie cu gangsteri în care apărea Heath Ledger, regizată de un necunoscut, Gregor Jordan. „Era un film atât de bun, încât ne-am uitat la el cam douăzeci de minute, l-am derulat şi l-am mai văzut de trei ori", îşi aminteşte Grupe, „tocmai pentru că ne-a plăcut la nebunie începutul. A doua zi l-am sunat pe Gregor şi aşa a început totul."
Pentru Jordan, Buffalo Soldiers s-a dovedit a fi exact acea ocazie internaţională de care avea nevoie, după debutul său regizoral în Australia care i-a adus numeroase distincţii, printre care se numără cinci premii ale Institutului Australian de Film. „După ce am terminat Two Hands, mi-am dorit să fac ceva de amploare. Cred că este o greşeală să regizezi de două ori la rând acelaşi tip de filme, aşa că Buffalo Soldiers a fost binevenit".
Cu toate acestea, înainte să înceapă munca propriu-zisă, Jordan a simţit nevoia să înţeleagă mai bine cartea, şi mai ales personajul lui Elwood. De-a lungul anilor, Grupe a adunat mai multe variante de scenariu pentru Buffalo Soldiers, dintre care s-a detaşat cea scrisă de Eric Axel Weiss şi Nora Maccoby, echipă de scenarişti din spatele comediei indie Bongwater, dar Jordan era dornic să-şi adauge propria viziune. „I-am spus lui Rainer că mi-ar plăcea să mă alătur echipei, dar că vreau să am contribuţia mea la scenariu. Aşa că am luat romanul, şi pur şi simplu am încercat să intru în pielea personajului principal, am încercat să înţeleg ce-l face veridic. Pe măsură ce povestea înainta, am devenit conştient de faptul că este vorba despre un anti-erou, ceea ce ridică anumite dificultăţi".
Având experienţa scenariului original pentru Two Hands, Jordan şi-a dat seama că adaptarea este ceva cu totul diferit. „Cel mai greu la Buffalo Soldiers mi s-a părut faptul că era visul altcuiva, pe care trebuia să-l transpun în practică cu foarte multă grijă". Cu toate acestea, Jordan a reuşit să descopere numeroase avantaje în această inspirare dintr-o sursă deja existentă. „Multe dintre cele mai bune replici ale filmului sunt pur şi simplu copiate din carte".
Despre distribuţie:
Odată terminată schiţa lui Jordan, atât producătorul cât şi regizorul şi-au dat seama că distribuirea rolului principal va fi unul dintre cei mai importanţi factori care va determina succesul adaptării cinematografice. „Când am început să mă gândesc cu adevărat la personajul lui Elwood, mi-am dat seama că sunt foarte puţine persoane care, după părerea mea, au talentul necesar şi sunt potrivite pentru acest rol", comentează Jordan. „Aşa că Joaquin a fost alegerea evidentă. Era pur şi simplu actorul cel mai indicat".
Încercând să afle mai multe despre cariera cinematografică a tânărului actor, Jordan s-a simţit din ce în ce mai convins că Joaquin Phoenix are talentul necesar pentru a interpreta acest rol dificil. „Am dat peste câteva filme ale sale care m-au făcut să cred că este cel mai bun pentru a-l interpreta pe Elwood. Unul a fost Legea Tăcerii, în care joacă un personaj tenebros, cu un caracter dificil, celălalt este 8 MM, în care se individualizează cu ajutorul unui erou amuzant, lăudăros; în Inventing The Abbots, în care joacă alături de Liv Tyler, este un fel de june prim. Aşa că ne-am dat seama că poate fi lăudăros şi amuzant, dar şi romantic sau sumbru şi periculos. Rolul pe care vroiam să i-l dăm îi venea deci ca o mănuşă."
Grupe, care era şi el de părere că Phoenix era cel mai indicat pentru acest rol, îşi aminteşte că între regizor şi actor a existat o alchimie perfectă, care a avut şi ea un cuvânt de spus în ceea ce priveşte distribuţia. „Am stabilit la New York o întâlnire între Joaquin şi Gregor, şi cei doi nu s-au mai oprit din vorbit, aşa că asta a fost totul. S-a întâmplat pe nepregătite."
Sentimentul este împărtăşit şi de actorul nominalizat la Oscar. „Uneori dai peste un regizor cu care ai o relaţie cu adevărat specială, astfel încât după o vreme reuşeşti practic să-i citeşti gândurile", spune Phoenix, „dar chestia asta s-a întâmplat foarte repede între mine şi Gregor. Este o adevărată plăcere să lucrezi alături de el, pur şi simplu ne înţelegem de minune".
Phoenix a fost şi el unul dintre cei care s-au îndrăgostit de eroul principal. „Elwood este genul de personaj pe care mi-am dorit de multă vreme să-l joc, are un anumit tupeu, un fel propriu de a lua atitudine, nişte mişcări care îmi plac". Phoenix îl descrie pe Elwood ca fiind un supravieţuitor, şi crede că acesta este un produs al mediului în care trăieşte. „Lumea în care se desfăşoară povestea este o lume care nu ţine seama de regulile pe care în mod normal noi le acceptăm, este greu să realizezi ce fel de om ar fi Elwood dacă ar lucra într-un restaurant şi nu în această bază militară. Este un univers brutal şi decăzut, dominat de droguri şi de violenţă."
Din cauza felului în care Buffalo Soldiers prezintă adevărata natură a vieţii militare, Phoenix a început să-l simpatizeze pe Elwood, chiar dacă personajul nu este întotdeauna un model demn de urmat. „E un tip destul de îngrozitor", glumeşte tânărul actor, „unele dintre lucrurile pe care le face pot fi puse sub semnul întrebării, dar ele nu sunt produsul răutăţii, ci al necesităţii. El face totul în parte pentru a supravieţui, în parte pentru a mai scăpa de plictiseală. Unii dintre figuranţii noştri sunt soldaţi şi i-am întrebat cum este să-ţi petreci timpul într-o bază militară pe timp de pace, şi 99% dintre ei au spus că este incredibil de plictisitor. Cred că acesta este motivul pentru multe dintre problemele cu care se confruntă Elwood, este pur şi simplu plictisit".
Avându-l pe Phoenix în echipă, cum nu se poate mai nerăbdător să înceapă filmările, producătorii au început o cursă contra cronometru pentru a găsi interpreţii celorlalte roluri importante. Ed Harris, nominalizat la Oscar, a primit şi el o copie a scenariului; chiar dacă producătorii erau siguri că jocul intens al actorului, anxietatea de care putea da dovadă îl făceau cel mai indicat pentru a-l interpreta pe înspăimântătorul sergent Lee, Harris a fost de altă părere. „Mi-a fost trimis scenariul pentru a-l citi, şi colonelul Berman a fost singurul erou care s-a individualizat. Este diferit de toate celelalte personaje pe care le-am jucat până acum, în timp ce sergentul Lee mi s-a părut destul de banal, chiar dacă şi acesta este un rol bun, care are anumite nuanţe umoristice. Dar mi s-a părut că Berman ar putea fi mai amuzant."
Pentru regizor, care îşi mărturiseşte slăbiciunea faţă de tracasatul şi atât de cicălitul comandant al bazei militare, situaţia s-a aranjat de minune. „Sunt cu adevărat îndrăgostit de acest personaj, care îşi arată mereu emoţiile şi are o inimă mare. Aşa că atunci când i-am trimis scenariul lui Ed Harris, şi acesta ne-a spus că îi place foarte mult, dar că vrea să îl joace pe Berman, m-am gândit că nici că se putea mai bine de atât. Mai apoi, am fost suficient de norocoşi pentru a-l convinge pe Scott Glenn să-l interpreteze pe Lee."
Mâna destinului a fost cea care l-a făcut pe Scott Glenn să accepte rolul sergentului Lee. „Tocmai terminasem filmările la Vertical Limit, în Noua Zeelandă", îşi aminteşte actorul, „şi nu prea vroiam să mă implic într-un alt proiect, deoarece am lucrat la acest film timp de opt luni şi jumătate, aşa că m-am dus la New York, să citesc câteva piese care urmau să fie puse în scenă sezonul următor. Când am ajuns acolo, managerul meu mi-a spus că tocmai a citit un scenariu care o să-mi placă la nebunie".
„Aşa că mi-a dat acest scenariu, numit Buffalo Soldiers, continuă Glenn, „şi era un rol acolo, cel al sergentului Lee, pe care mi-ar fi plăcut să-l joc. După două zile, m-a sunat managerul meu şi mi-a spus că regizorul, Gregor Jordan, este în oraş – în acele momente nici nu ştiam cine regizează filmul - şi i-am spus că parcă văzusem un film de-al lui atunci când am fost în Australia, care se numea Two Hands şi care era grozav. Iar Gregor stătea la un hotel care era la o distanţă de doar cinci minute de locuinţa mea, aşa că l-am sunt şi m-a invitat la un ceai. M-am dus şi i-am spus că vreau să joc în filmul lui iar el mi-a spus că n-are nimic împotrivă."
Ca să nu mai vorbim despre experienţa sa ca soldat, Glenn mai este şi un tată încercat, care îşi poate da seama cu uşurinţă de planurile pe care Elwood le are cu fiica adolescentă a lui Lee, Robyn. „Am şi eu două fete, aşa că mi-a fost uşor să-mi asum rolul de protector al lui Robyn", râde el. „Este o experienţă prin care am trecut de multe ori".
Jordan era sigur că Anna Paquin, câştigătoare a Premiului Oscar, avea vârsta potrivită pentru a o interpreta pe Robyn, certăreaţa şi independenta fiică a lui Lee. „Cred că este un rol grozav pentru Anna, este rolul unei tinere femei, ea poate să arate că nu mai este un copil."
Studentă în anul întâi la Columbia, Paquin a fost de părere că rolul acesta este cea mai potrivită modalitate de a-şi petrece vacanţa de iarnă. „E un rol amuzant", spune Paquin, „fetei îi place să-l pună pe tatăl ei în situaţii jenante atunci când iese cu tipi care acestuia nu-i plac, şi chiar se distrează pe acest subiect. Ştie ce fel de putere are o fiică asupra tatălui său."
În acest timp, cel de-al doilea rol feminin important, al ambiţioasei doamne Berman, i-a revenit actriţei americane Elizabeth McGovern. Ca şi Paquin, McGovern a văzut în rolul intrigantei soţii a colonelului Berman o şansă de a fi mai liberă, de a se distra puţin. „Din punctul meu de vedere, ea este o femeie plictisită, care încearcă să se amuze. Vrea să se simtă bine oriunde şi oricând. Este senzuală, atrăgătoare, şi are simţul umorului."
McGovern nu are decât cuvinte de laudă pentru scenariu, afirmând că până şi personajele secundare ca doamna Berman sunt perfect creionate. „Este o persoană completă, şi chiar dacă nu apare în foarte multe scene, tot reuşeşte să transmită o largă varietate se stări sufleteşti."
McGovern vorbeşte în numele colegilor săi atunci când laudă capacitatea lui Jordan de a lucra alături de actori experimentaţi. „Am ştiut din primele cinci minute că era un tip în care puteam avea încredere, că era foarte încrezător în forţele proprii, dar în acelaşi timp rămânea deschis sugestiilor. M-am simţit de la început în largul meu."
Cel care întregeşte distribuţia este experimentatul Dean Stockwell, care are o scurtă apariţie în rolul generalului Lancaster, dar mai sunt şi o serie de excepţionali actori tineri, soldaţii din batalionul lui Elwood. Printre aceştia se numără Leon Robinson (Cool Runnings), în rolul lui Stoney; Michael Pena (Dispari în 60 de secunde), în rolul lui Garcia; Gabriel Mann (Josie And The Pussycats) în rolul lui Knoll şi Sheik Mahmud-Bey (Night Over Manhattan), în rolul afurisitului sergent Saad, bătăuşul bazei.
„Totul a fost perfect, în cele din urmă. N-a trebuit să facem compromisuri pentru nici un rol. În cazul de faţă, am descoperit actorii pe care ni i-am dorit de la bun început", concluzionează Grupe.
În timp ce Jordan punea la punct detaliile privind distribuţia, compania lui Grupe, Gorilla Entertainment, se află în căutarea partenerilor perfecţi care să finanţeze şi să distribuie acest proiect. Good Machine Internaţional din New York a fost de acord să asigure reprezentarea internaţională a filmului, aducând o contribuţie nepreţuită în persoana experimentatului producător executiv, James Schamus, binecunoscut ca fiind unul dintre colaboratorii permanenţi ai lui Ang Lee. „Schamus l-a ajutat mult şi pe Gregor, deoarece este un scenarist cu foarte multă experienţă", explică Grupe.
Compania germană Odeon Pictures s-a alăturat şi ea proiectului, iar fondurile suplimentare au fost asigurate de concernul MFG din Baden-Wurttemberg. Echipa internaţională a fost completă odată cu apariţia partenerilor englezi, FilmFour. La început, Grupe s-a gândit că FilmFour ar putea fi un posibil distribuitor al filmului în Marea Britanie, dar apoi şi-a dat seama că studioul aflat în spatele unor proiecte precum Trainspotting, East is East şi Sexy Beast îşi dorea o implicare mult mai serioasă. „Le-a plăcut scenariul atât de mult încât au vrut să finanţeze proiectul", explică Grupe. „Paul Webster, preşedintele de la FilmFour, a citit scenariul în timp ce se afla în drum spre Cannes, s-a dat jos din avion şi a venit direct la noi. Am început imediat negocierile". În cele din urmă, FilmFour i-a adus pe cei de la Grosvenor Park în calitate de co-finanţatori.
Pentru regizor, FilmFour s-a dovedit a fi sponsorul ideal. „A fost grozav să pot lucra alături de FilmFour", spune Jordan. „Este un studio de înaltă clasă, şi mi-au dat deplină libertate din punct de vedere al creativităţii. Au fost alături de noi încă din primele momente ale producţiei. Sunt nişte oameni foarte deştepţi, care se pricep să facă filme."
Odată rezolvată problema distribuţiei şi a sponsorizării, singura dificultate cu care se mai confruntau producătorii era găsirea unei echipe creative, care să-l ajute pe Jordan să-şi realizeze viziunea. Aşa cum se cuvine în cazul unui film cu buget anglo-german, regizor australian şi actori americani, care este filmat în Germania, echipa a trebuit să includă reprezentanţi ai ţărilor participante.
Cineastul britanic Oliver Stapleton, unul dintre colaboratorii fideli ai lui Stephen Friars (a participat la realizarea unor filme ca My Beautiful Laundrette, The Gifters) a fost ales ca regizor de imagine. „Era important pentru noi să găsim pe cineva cu foarte multă experienţă", explică Grupe, „astfel încât Gregor să se poată concentra asupra actorilor şi asupra viziunii de ansamblu. Iar Oliver are un stil foarte elegant, care se potriveşte de minune cu povestea noastră".
David Holmes, DJ, remixer şi compozitor, este cel care a creat coloana sonoră originală pentru acest film. „Gregor a simţit mereu nevoia de a avea muzică electronică pentru coloana sonoră, ca să dea filmului o anumită îndrăzneală", explică Grupe, „iar Holmes a fost cea mai bună alegere". Născut în Irlanda de Nord, Holmes a debutat în cinematografie creând coloana sonoră pentru filmul irlandez Resurrection Man (1998), apoi a colaborat cu Steven Soderbergh la Out of Sight. „Am fost mereu un fan al celor de la Good Machine şi FilmFour, şi am fost încântat când mi s-a oferit şansa de a lucra cu ei. 1989 a fost un an foarte important pentru mine din punct de vedere muzical, m-a ajutat să mă definesc ca artist. Cred că muzica joacă un rol foarte important în acest film", spune Holmes, care a mai colaborat cu Soderbergh şi la Ocean's eleven.
Vechea colaboratoare a celor de la BBC, Odile Dicks-Mireaux, care a debutat în 1960 cu exoticele costume pentru serialul science-fiction „Doctor Who", a fost aleasă ca designer de costume. Pe lângă faptul că a îmbrăcat actorii principali, Dicks-Mireaux a mai trebuit să creeze şi pentru zecile de figuranţi uniforme autentice şi haine tipice pentru Germania anilor `80, asupra căreia curentul punk a exercitat o influenţă de durată.
Australianul Stephen Jones-Evans, Production Designer, care a mai lucrat şi la Two Hands, a venit în Europa împreună cu Jordan pentru a colabora la acest proiect atât de diferit. „Are o abordare cu adevărat modernă, plină de culoare", îl laudă Grupe pe Jones-Evans, „care este tipică pentru filmele australiene, dar poate fi şi extrem de subtil, ceea ce este foarte important pentru mine."
Munca lui Jones-Evans a fost oarecum uşurată de locaţiile autentice de filmare, pe care i le-a pus la dispoziţie echipa de producători. După ce americanii au părăsit Germania la mijlocul anilor `90, ei au predat zecile de baze guvernului german. Echipa de producători a ales cazărmile din Studentenstr 93-95, lângă Karlsruhe, pe care le-au transformat în baza regimentului 317 dar şi într-un adevărat studio de filmare. „Aceste clădiri nu prea mai sunt folosite în zilele noastre", explică Grupe, „şi am reuşit să găsim una care să fie într-o stare destul de bună, deoarece este protejată de Comitetul Istoric german. Stephen a trebuit să mai facă nişte îmbunătăţiri. A trebuit să grădinărim şi să vopsim o grămadă de chestii, pentru ca să pară din nou locuită. Cred că în cele din urmă am reuşit să creăm ceva destul de asemănător cu locul de joacă al lui Elwood din Mannheim".
„A fost ceva supranatural", adaugă regizorul, „am găsit o bază militară abandonată din Germania şi timp de două luni am pus în scenă propria noastră invazie. Din fericire, localnicii şi propria noastră echipă de producţie au fost extrem de ospitalieri şi de generoşi."
Cât despre actori, Joaquin Phoenix şi-a dat seama că filmările care au avut loc în orăşele germane izolate au avut un rol crucial în înţelegerea personajelor de către cei care aveau să le interpreteze. „Viaţa imită arta", spune Phoenix, „pentru că am stat 20 de tineri la acelaşi hotel, într-un oraş de provincie, aşa că am retrăit toată acea tensiune minunată pe care au simţit-o şi soldaţii bazei. A fost o experienţă strâns legată de scenariu".
Filmările au început într-o zi de luni, 6 noiembrie, la ora 20:00; prima locaţie aleasă a fost cea a unei şosele noroioase, unde Elwood descoperă un camion abandonat, plin cu arme furate. În prima zi a fost folosit şi unul dintre actorii principali, un tanc, la începutul unei scene care în schema de lucru a fost numită simplu: „Tancul Nebun".
Pentru scena în care nişte soldaţi beţi provoacă panica într-o piaţă germană aglomerată s-a impus ca sătucul Konisbach să fie invadat de tancuri. Înainte de aceasta, a mai fost nevoie de nişte telefoane pentru a fi găsite tancurile vechi, dintre care majoritatea au fost împrumutate de la colecţionari particulari. „Din punct de vedere logistic, acesta a fost cel mai dificil proiect", explică Grupe, „ne-a fost greu să găsim toate tancurile de care aveam nevoie. Prezenţa americană în zonă a fost destul de importantă, aşa că sunt o grămadă de localnici care au colecţionat piese, dar între ei există anumite rivalităţi, aşa că pentru a găsi mai multe tancuri a trebuit să determinăm aceşti rivali să coopereze. A fost extrem de dificil".
Cu toate acestea, colecţionarii locali, care au pus la dispoziţia producătorilor şi mare parte dintre cele 400 de costume militare de epocă, au depăşit diferenţele, şi complicata secvenţă a fost finalizată cu o uriaşă explozie care a avut loc pe 27 noiembrie, la Jockgrim. „Tancul a fost minunat", îşi aminteşte Jordan. „A fost destul de amuzant, îmi era frică de tanc, dar mi-a părut rău când l-am văzut plecând. Tancurile sunt destul de uşor de manevrat, sunt rapide, frânează imediat, şi pot fi destul de precise atunci când vor să dărâme ceva. Aşa că a fost chiar uşor să lucrăm cu ele".
În afara barăcilor din Karlsruhe, echipa de producători a mai folosit câteva locaţii, printre care se numără barul Rodeo Drive din Pforzheim (barul central al armatei, vizuina preferată a lui Elwood), o veche cabană de vânătoare din Pădurea Neagră, în apropiere de Baden-Baden (casa colonelului Berman) şi cartierul turcesc al oraşului Mannheim. Un fost depozit al armatei americane din Siegelbasch a fost rechiziţionat pentru a fi transformat într-o bază nucleară, iar cele câteva scene de interior au fost filmate în studiourile locale din Baden-Baden şi Worth.
După ce au luat o pauză pentru Crăciun, filmările au început din nou pe terenul de paradă al cazărmii de la Karlsruhe, şi s-au terminat pe 27 ianuarie, cea de-a 50-a zi de muncă. O ultimă zi, în care efectele speciale au fost filmate cu ajutorul ecranului albastru, s-a desfăşurat în Marea Britanie, la Pinewood.
Joaquin Phoenix (Ray Elwood)
Unul dintre cei mai interesanţi actori de la Hollywood, nominalizat la Oscar, Joaquin Phoenix a debutat în cinematografie încă din copilărie, iar primul său film – de science fiction - Spacecamp l-a făcut pe când avea doar 12 ani. La vârsta de 15 ani, Phoenix a reuşit să interpreteze rolul unui adolescent tulburat din comedia de succes a lui Ron Howard, Parenthood, dând dovadă de un talent care avea să fie recunoscut de criticii din lumea întreagă. După ce a făcut o pauză de câţiva ani pentru a călători împreună cu tatăl său, şi şi-a schimbat prenumele din Leaf în Joaquin, tânărul actor a câştigat din nou laudele criticilor cu rolul obsedatului Jimmy Emmet, din To Die For, al lui Gus Van Sant, în care joacă alături de Nicole Kidman. Phoenix a continuat apoi să uimească publicul, cucerind inima lui Liv Tyler în sensibila dramă Inventing the Abbots. Au urmat apoi o serie de roluri memorabile, care s-au succedat cu repeziciune: logodnicul gelos Toby N Tucker din U-Turn, western-ul modern regizat de Oliver Stone, turistul copleşit de probleme din Return To Paradise, în care îl are drept partener pe Vince Vaughn, răutăciosul şi vorbăreţul Max California în drama neagră a lui Joel Schumacher, 8 MM şi gangsterul intrigant Willie Gutierrez din Legea Tăcerii, regizat de James Gray, în care îi are drept parteneri pe Charlize Theron, James Caan şi Mark Wahlberg. Următorul său rol este cel care îl va consacra definitiv pe Phoenix. Personajul împăratului Commodus, atât feroce cât şi vulnerabil, din Gladiatorul - The gladiator - regizat de Ridley Scott, îi va aduce lui Phoenix aplauzele criticilor şi o nominalizare la Oscar, pentru Cel Mai Bun Actor Într-un Rol Secundar. Succesului repurtat cu acest rol i-a urmat un altul, cu personajul chinuitului abate Coulmier, în Marchizul de Sade, în regia lui Phillip Kaufmann, în care îi are drept parteneri pe Kate Winslet, Geoffrey Rush şi Michael Caine.
După Buffalo Soldiers, Phoenix va mai putea fi văzut în primul film de limbă engleză al regizorului de origine daneză Thomas Vinterberg, It's All About Love.
Ed Harris (Colonelul Wallace Berman)
Ed Harris a fost nominalizat de curând la Premiile Academiei ca Cel Mai Bun Actor pentru filmul care i-a marcat debutul regizoral, Pollock, în care a jucat şi rolul principal, al pictorului expresionist Jackson Pollock. Filmul i-a adus Marciei Gay Harden un Oscar pentru Cea Mai Bună Actriţă într-un Rol Secundar. De curând, Harris a terminat filmările la Orele, The Hours, în regia lui Stephen Daldry, în care avut-o drept parteneră pe Meryl Streep, şi a lucrat cu regizorul Ron Howard la O minte sclipitoare, cu Russell Crowe în rolul principal. Harris a mai apărut alături de Vince Vaughn şi Julia Ormond în Prime Gig, filmul independent al regizorului Greg Mosher. A mai putut fi văzut şi alături de Jude Law în Inamicul e aproape, regizat de Jean-Jacques Arnaud. Harris a jucat alături de Anne Heche într-un film regizat de Agnieszka Holland, The Third Miracle, şi le-a avut drept partenere pe Julia Roberts şi Susan Sarandon în Stepmom, film produs de Tri-Star şi regizat de Chris Columbus. Pentru rolul din acest film, ca şi pentru cel din The Truman Show, regizat de Peter Weir, a câştigat în 1998 premiul Naţional Board of Review pentru Cel Mai Bun Actor într-un Rol Secundar. Harris a mai jucat alături de Clint Eastwood şi Gene Hackmann în thriller-ul politic Absolute Power (regizat de Eastwood), şi i-a avut drept parteneri pe Sean Connery şi Nicolas Cage în The Rock, film de acţiune produs de Simpson şi Bruckheimer şi regizat de Michael Bey. Harris l-a interpretat pe Gene Kranz în filmul lui Ron Howard, Apollo 13. Pentru acest rol, a câştigat premiul Screen Actors Guild pentru Cel mai bun Actor într-un Rol Secundar şi a fost nominalizat la Premiile Academiei şi la Globul de Aur. Printre celelalte filme ale lui Harris se numără Borderline, Knightriders, The Right Stuff, The Firm, Just Cause, Glengarry Glen Ross, State of Grace, The Abyss, Jacknife, To Kill a Priest, Walker, Sweet Dreams, Alamo Bay, A Fash of Green, Swing Shift, Under Fire şi China Moon.
Printre filmele sale de televiziune se numără producţiile HBO The Last Innocent Man şi Running Mates, dar şi Paris Trout, produs de cei de la Showtime. Împreună cu soţia sa, actriţa Amy Madigan, Harris a produs şi a jucat în mult-premiata adaptare după romanul lui Zane Gery, Riders of the Purple Sage, care a putut fi văzută în ianuarie 1996 în premieră pe TNT. Harris a fost nominalizat la un premiu Screen Actors Guild pentru Cel Mai Bun Actor, iar pentru rolurile şi producţia filmului Riders of the Purple Sage, Harris şi Madigan au obţinut prestigiosul premiu Western Heritage Wrangler, pentru Cel Mai Bun Film de Televiziune.
Născut în Tenafly, New Jersey, Harris a studiat timp de doi ani la Universitatea din Columbia, şi apoi s-a mutat la Universitatea din Oklahoma, unde a urmat cursuri de actorie. În 1973, Harris s-a mutat în California şi s-a înscris la California Institute of Arts, pe care l-a absolvit cu un bacalaureat în Arte Frumoase. Harris şi-a făcut debutul pe scenele din New York în piesa lui Sam Shepard, Fool for Love, cu care a câştigat în 1983 un premiu Obie pentru Cel Mai Bun Actor. Harris a fost nominalizat la Premiile Tony şi a obţinut un premiu Drama Desk pentru debutul său pe Broadway, cu Precious Sons al lui George Furth. A obţinut de asemenea două premii ale Asociaţiei Criticilor Teatrali din Los Angeles: primul a fost pentru Prairie Avenue, iar al doilea pentru piesa lui Murray Mednick, Scar. Printre celelalte piese în care a jucat la Los Angeles se numără Un tramvai numit dorinţă, Strugurii mâniei, Hamlet şi The Sweet Bird of Youth. În toamna lui 1994, Harris a apărut în afara Broadway-ului, într-o producţie a New York Shakespeare Theatre după Simpatico al lui Sam Shepard, în care au jucat James Gammon, Beverly D'Angelo şi Fred Ward. Harris s-a întors pe Broadway în toamna lui 1996, şi a jucat alături de Daniel Massey în drama lui Ronald Harwood, Taking Sides. Harris a interpretat rolul maiorului Steve Arnold, un ofiţer american care conduce o anchetă militară al cărei subiect, comandantul german Wilhelm Furtwangler (Massey), este acuzat de a fi simpatizant al nazismului.
Scott Glenn (sergentul Robert Lee)
După ce a frecventat faimosul Actor's Studio din New York, Scott Glenn a debutat în cinematografie în 1970, cu filmul lui James Bridges The Baby Maker, şi a apărut în numeroase filme de-a lungul anilor `70, printre care se numără Nashville al lui Robert Altman şi Apocalypse Now al lui Francis Ford Coppola. Cu toate acestea, doar după zece ani, când actorul a lucrat din nou alături de James Bridges, Scott Glenn a devenit cu adevărat o vedetă, mulţumită prezenţei sale fizice şi a intensităţii dramatice de care a dat dovadă. Odată ajuns celebru, Glenn şi-a dovedit talentele de cowboy în Cattle Annie şi Little Britches, iar mai apoi în Silverado şi My Heroes Have Always Been Cowboys. În 1982, Glenn a câştigat admiraţia criticilor cu rolul astronautului Alan Shepard din The Right Stuff şi a continuat să impresioneze publicul, interpretând personaje precum durul antrenor de Formula 1 din Personal Best, proprietarul lipsit de scrupule din The River sau vânătorul de extratereştri din The Keep, în regia lui Michael Mann. La începutul anilor `90, Glenn a acceptat trei roluri care aveau să-l consacre definitiv: căpitanul sigur de sine din The Hunt For Red October, pompierul bigot din Backdraft şi, mai ales, inflexibilul agent FBI Jack Crawford din Tăcerea Mieilor, filmul lui Jonathan Demme care a câştigat numeroase premii Oscar. În 1997, Glenn a colaborat cu Clint Eastwood şi Gene Hackman la thriller-ul politic Absolute Power, regizat de Eastwood, iar printre cele mai recente roluri ale sale se numără sensibilul Father Moody din Sinuciderea Fecioarelor, Virgin suicides, film regizat de Sophia Ford Coppola şi grizonantul alpinist expert Montgomery Wick, din filmul de acţiune Vertical Limit. După Buffalo Soldiers, cel de-al treilea film în care îl are drept partener pe Ed Harris, Glenn a jucat alături de Kevin Spacey în Ştiri de acasă, în regia lui Lasse Halstrom. Printre celelalte filme ale sale se numără The Challenge, Wild Geese II, Miss Firecracker, Extreme Justice, Tall Tale, Courage Under Fire, Carla's Song şi Firestorm.
Anna Paquin (Robyn Lee)
După ce a reuşit să demonstreze că este mai bună decât cinci mii de alte fete care o concurau pentru a obţine un rol în drama lui Jane Campion, Pianul, extraordinarul debut al lui Paquin a fost răsplătit cu un Premiu Oscar, în 1994, pentru Cea mai Bună Actriţă într-un Rol Secundar. La doar 11 ani, Paquin era pe locul 2 în topul celor mai tinere câştigătoare din istoria premiilor Oscar. După acest debut fulminant, Paquin şi-a mai demonstrat talentul în două interpretări de excepţie, cu rolul adolescentei Jane Eyre în Jane Eyre, regizat de Franco Zeffirelli, şi cu personajul Amy Alden, în emoţionanta dramă inspirată din viaţa reală, Fly Away Home. Reuşind să îmbine şcoala cu înfloritoarea ei carieră actoricească, Paquin a continuat să impresioneze criticii cu roluri precum cel din drama „O plimbare pe lună", sau din comedia pentru adolescenţi She's All That. Paquin a început să interpreteze şi personaje adulte, precum vampa adolescentă Donna din Hurlyburly, în care îi are drept parteneri pe Sean Penn şi Kevin Spacey. În anul 2000, Paquin a interpretat două dintre cele mai importante roluri din carieră ei de până acum: cel al lui Rogue, una dintre mutantele din X-Men, film regizat de Bryan Singer, dar şi rolul Polexia Aphrodesia, una dintre majoretele din Aproape celebri, comedia lui Cameron Crowe. A mai jucat alături de Sean Connery în În căutarea lui Forrester, film regizat de Gus Van Sant. În afară de Buffalo Soldiers, Paquin mai poate fi văzută în filmul de groază The Darkness, dar şi în X-Men II, partea a doua a filmului lui Singer.
Elizabeth McGovern (doamna Berman)
Absolventă a unor instituţii prestigioase, precum American Conservatory Theatre sau Juiliard School of Dramatic Art din New York, McGovern a reuşit cu succes să îmbine teatrul, televiziunea şi cinematografia pe întreg parcursul unei cariere care a început acum douăzeci de ani. McGovern şi-a făcut debutul în cinematografie cu rolul unei adolescente simpatice în Ordinary People, drama lui Robert Redford care a câştigat un premiu Oscar, iar mai apoi a interpretat-o pe Evelyn Nesbit, o femeie de o moralitate îndoielnică, în Ragtime, film regizat de Milos Forman. Pentru cel de-al doilea rol din cariera ei actoricească, McGovern a fost nominalizată la Oscar, ca Cea Mai Bună Actriţă într-un Rol Secundar. McGovern şi-a continuat ascensiunea cu roluri precum cel din Lovesick, comedie romantică în care îl are drept partener pe Dudley Moore, sau cel din Racing With the Moon, cu Sean Penn, iar mai apoi a urmat marele succes, cu A fost odată în America, în regia lui Sergio Leone. De-a lungul anilor `80 şi `90, McGovern îşi continuă seria de succese cu She's Having a Baby, comedie regizată de John Hughes, dar şi cu filme independente extrem de interesante precum The Handmaid's Tale, King of the Hill al lui Steven Soderbergh şi, de curând, drama Wings of the Dove, în regia lui Ian Softley. Pe lângă proiectele teatrale, McGovern, care locuieşte acum la Londra, a fost memorabilă în rolul lui Marguerite Blakeney, în adaptarea BBC după Scarlet Pimpernel. A mai putut fi vazută în adaptarea făcută de Terence Davies după romanul lui Edith Wharton, The House of Mirth.
Dean Sockwell (generalul Lancaster)
Actor plin de succes încă din copilărie, tânărul Dean Stockwell a fost remarcat la mijlocul anilor `40 pentru aspectul său angelic, care i-a prins bine în filmul său de debut, muzicalul clasic Anchors Aweigh. A continuat cu rolul principal din fabula socială The Boy With Green Hair, dar la vârsta de 16 ani Stockwell a părăsit Hollywood-ul, şi a început să călătorească în întreaga Americă. Ajuns la maturitate, Stockwell şi-a făcut debutul pe scenele din New York, şi a câştigat laudele criticilor pentru rolul din Sons and Lovers (1960), sau interpretând personaje precum un ucigaş adolescent în Compulsion şi alter-ego-ul lui Eugene O'Neill în versiunea din 1962 a piesei Lungul drum al zilei către noapte. Ultimele două roluri i-au adus lui Stockwell două premii pentru Cel Mai Bun Actor la Festivalurile de Film de la Cannes din 1959 şi 1962. În timp ce continuă o serie de proiecte de televiziune, Stockwell a mai apărut în câteva filme de-a lungul anilor `70, mai ales alături de bunul său prieten Dennis Hopper, cu care a jucat atât în The Last Movie cât şi în Tracks; cu toate acestea, de-abia în 1984 a reuşit să revină cu adevărat în industria cinematografică, la aproape 39 de ani după debutul său. Catalizatoarele au fost cele două roluri secundare în Paris, Texas al lui Wim Wender şi în Dune al lui David Lynch. David Lynch îl va distribui şi el pe Stockwell în clasicul Blue Velvet, iar Francis Ford Coppola va colabora şi el cu actorul la două filme memorabile, Gardens of Stone şi Tucker: A Man And His Dream. O orientare neaşteptată către comedie cu rolul şefului mafiot Tony „Tigrul" Russo, din comedia lui Jonathan Demme, Married To The Mob, îi va aduce lui Stockwell o nominalizare la Oscar pentru Cel Mai Bun Actor într-un Rol Secundar. Mai apoi, Stockwell a putut fi văzut în rolul lui Al, observatorul holografic din popularul serial de televiziune Quantum Leap. Pentru rolul său din această peliculă, Stockwell a câştigat un Glob de Aur în 1990, a mai fost nominalizat de trei ori la acelaşi premiu, dar a fost nominalizat de două ori şi la Premiile Emmy, la categoria Cel Mai bun Actor într-un Rol Secundar. Odată ajuns la cel de-al patrulea sezon, serialul Quantum Leap a luat sfârşit, iar Stockwell şi-a reorientat cariera către cinematografie, cu filme ca Jucătorul, Air Force One sau Rainmaker, care a marcat cea de-a treia colaborare a actorului cu Francis Ford Coppola. Mai apoi, Stockwell a început colaborarea cu fiul lui Coppola, Roman Coppola, la o satiră a modei şi a cinematografiei.
Gregor Jordan (regizor/co-scenarist)
Regizorul australian şi-a dovedit talentul de excepţie în 1995, la Festivalul de Film de la Cannes, când Swinger, scurt-metrajul propus de el, a obţinut Premiul Juriului pentru Cel Mai Bun Scurt-metraj. Un alt doilea scurt-metraj, Stitched, şi-a avut premiera în acelaşi an. După o colaborare de succes cu televiziunea australiană, Jordan a debutat oficial în industria cinematografiei cu Two Hands, în 1999. Bazat pe un scenariu al cărui autor este însuşi Jordan, Two Hands este o comedie cu gangsteri, care se desfăşoară într-un ritm alert, în cartierul King's Cross din Sydney. Bryan Brown interpretează rolul mafiotului local, Pando, în timp ce Heath Ledger, vedetă aflată în plină ascensiune, joacă rolul unui puşti de 19 ani, care îi datorează lui Pando zece mii de dolari. Bucurându-se de un real succes în ţara sa de origine, filmul a câştigat majoritatea premiilor oferite de Institutul Australian de Film, printre care se numără un premiu pentru Cel Mai Bun Film Artistic, Cel Mai Bun Regizor şi Cel Mai Bun Scenariu. Buffalo Soldiers este cel de-al doilea film al lui Jordan.