Anul trecut, cea mai reprezentativă figură feminină a punkului a lansat primul său album solo. Personajul de care vorbesc, pe numele său Siouxsie Sioux, a scos pe piată un LP intitulat Mantaray. Pe meleagurile noastre, evenimetul de mai sus a reuşit performanţa de a trece cu totul neobservat. Si ce dacă, aţi putea întreba. Ca să mă apăr, v-aş putea răspunde că artista de care vorbesc a influenţat destul de consistent, împreună cu trupele în care a activat, evoluţia rockului în ultimele trei decenii. La început au fost Sex Pistols. În jurul lor s-a format o gaşcă de tineri excentrici: The Bromley Contingent. Aici, Susan Janet Ballion, pe numele ei de artistă Siouxsie Sioux, l-a întâlnit pe basistul Steve Severin. Cei doi vor forma nucleul dur al trupei Siouxsie and The Banshees. Din componenţa iniţială a trupei a mai făcut parte şi Sid Vicios, cel ce va reuşi mai târziu să devină faimos cu The Sex Pistols. De-a lungul timpului, trupa, pe lângă cei doi membri stabili, şi-a tot schimbat componenţa, până când în cele din urmă, s-a oprit la o formulă ce l-a inclus şi pe bateristul Budgie.
Vă spuneam că trupa a făcut istorie. În 1978 lansa primul album, The Scream. S-au impus cu un sound abraziv, ritmuri tribale, punk şi atmosferă apăsătoare. Asta a fost esenţa stilului Siouxsie and Banshees pâna la mijlocul anilor `90, când formaţia s-a destrămat. Bineînţeles că ingredientele muzicii lor au devenit din ce în ce mai sofisticate. Cu timpul, duritatea sound-ului a fost îmblânzită când cu ritmuri techno, când cu o melodicitate pop. Dacă sunteţi curioşi, vă puteţi convinge ascultând hituri mai vechi din anii `80, ca Happy House şi Peek-a-Boo sau mai noi, din anii `90, ca de exemplu Shadowtime şi Kiss them from me. Trupa a reuşit să treacă dincolo de atmosfera goth şi să-şi arunce melodiile pe ringurile de dans ale discotecilor. Din când în când, parcă pentru a nu-şi uita identitatea, formaţia a revenit la originile sale, furnizând melodii cu sonorităţi cavernoase, post-apocaliptice (de urmărit single-ul Face to face de pe coloana sonoră a filmului Batman returns).
Să revenim la subiectul nostru, pentru că nu l-am epuizat cu totul. Siouxsie Sioux, ca orice pop icon care se respectă, nu s-a lăsat pănă nu a impus un look nou, în tradiţia lui Andy Warhol şi David Bowie. Urmele sale se văd şi astazi la Marlyn Manson, la Goldfrapp, Placebo ori My Chemical Romance şi, pe-o scara mai largă, în toată vestimetaţia specifică subculturii emoh. Tot ea este cea care l-a învăţat pe Robert Smith de la The Cure să-şi tapeze părul şi să se machieze provocator (Nota bene: pentru câţiva ani, Robert Smith a prestat alături de Siouxsie and the Banshees). Aventura trupei s-a terminat odată cu apariţia albumului The Rapture, în 1995. Seva creatoare se epuizase şi, potrivit declaraţiilor artistei, nu vroiau să facă muzică doar pentru bani. Au urmat colaborări cu Morrissey, Hector Zazou, Basement Jaxx plus continuarea proiectului The Creatures împreună cu soţul ei, Budgie.
În 2007, artista decide să ia lumea în piept de una singură. Lansează albumul Mantaray, dupa ce mai devreme scosese pe piaţă single-ul Into a swan. Siouxsie Sioux se prezintă în linii mari cam la fel. Vine cu o voce puternică, aproape masculină, iar sexualitatea dark şi androgină e la locul ei. Sound-ul continuă producţiile muzicale din anii `90 ale trupei Siouxsie and the Banshees, fără a cădea în păcatul manierismului. Primul track, Into a Swan e un intro energizant, cu tuşe de industrial rock, pe care te poţi defula uşor. Unele piese sunt jazzy, ca Drone Zone, altele aduc o atmosferă de cabaret, ca Here comes that day, ce se poate traduce vizual într-un performance foarte stylish, înveşmântat tot într-o senzualitate ameninţătoare. Mai departe ajungem la piesa They follow you, seducătoare prin eleganţa ei melancolică. Restul melodiilor sunt balade cenuşii, care trădează totuşi o anumită împăcare cu sine, un soi de resemnare înţeleaptă. Rănile nu s-au închis cu totul, suferinţa pulsează încă cu o intensitate ceva mai subţiată. Se vede cu ochiul liber că artista s-a maturizat, că e pregătită să uite trecutul tumultuos din perioda Siouxsie and the Banshees, lucru dovedit şi de sfârşitul relaţiei sale cu Budgie.
Ceea ce impresionează la Siouxsie Sioux este inteligenţa cu care a ştiut să crească şi să se transforme dintr-o tânără gălăgiosă a erei punk, într-o aristocrată rafinată a rockului. Stilul său, altădată underground, a ajuns deja mainstream, parte a culturii pop. Tinerii şi adolescenţii supăraţi ai zilelor noastre, cei care-şi arată cu ostentaţie deprimarea zi de zi, ar face bine să dea un search pe Google, să o asculte cu atenţie şi o să aibă marea surpriză: că nu ei au inventat roata. Tăria albumului stă tocmai în capacitaea lui de a se adresa tinerilor de toate vârstele, de la 15 ani în sus.
Siouxsie Sioux,
Mantaray, Universal, 2007.
( Siouxsie Sioux, Into a Swan)
( Siouxsie Sioux, Here Comes That Day)