În pelicula Gandhi (Marea Britanie-India, 1981), regia: Sir Richard Attenborough, îi putem întîlni pe Ben Kingsley, Candice Bergen, Edward Fox, John Gielgud, Trevor Howard, John Mills, Martin Sheen, Ian Bannen, Nigel Hawthorne şi mulţi alţii, coscenarist Robert Bolt, scenaristul preferat al regizorului David Lean şi dramaturg foarte apreciat pentru piesa Un om pentru eternitate; nu în ultimul rînd, printre compozitorii muzicii se află celebrul "sitar-ist" Ravi Shankar, nume ce nu mai necesită nici o prezentare.
Gandhi este una dintre cele mai reuşite, celebre şi premiate biografii încercate vreodată cu mijloacele cinematografului, aşa că prea multe cuvinte nu mai îşi au rostul ca îndemn pentru vizionarea filmului. Ceea ce ar trebui totuşi spus este că viaţa lui Mahatma Gandhi, departe de a fi cea a unui simplu luptător, fie şi prin nonviolenţă, pentru o cauză politică, este cea a unui om care, în plin şi vulgar secol 20, încearcă să recupereze pentru noi adevărata şi străvechea înţelepciune, în primul rînd orientală, dar la urma-urmei de oriunde şi de oricînd, oferind, prin propriu-i exemplu, un model de viaţă în deplină armonie cu Sinele, cu Cosmosul şi cu Divinitatea (este motivul care justifică includerea sa în enciplopedia Maeştrii spirituali de Jacques Brosse, alături de nume ale Antichităţii şi Evului de Mijloc şi de foarte puţine din secolul 20). Este un aspect pe care, spre cinstea sa, filmul îl surprinde, făcîndu-l vizibil unui spectator nefamiliarizat cu înfăptuirea acestei mari personalităţi (care a reuşit să învingă, fără nici un foc de armă, măreţul Imperiu Britanic; e adevărat că, pentru aşa ceva, trebuie ca şi "temnicerii" să fie de o calitate pe măsură, şi nici un imperiu nu a avut-o aşa cum au avut-o englezii!).
Visul de-o viaţă al regizorului Richard Attenborough a fost răsplătit cu 8 Premii Oscar, printre care pentru cel mai bun film, cea mai bună regie, cel mai bun actor (Ben Kingsley, un mare interpret revelat de acest film), cel mai bun scenariu şi cea mai bună imagine.